Totul a inceput cu prima mea tentativa de a ma intoarce in Romania. De ce prima? De ce tentativa? Pentru ca am esuat lamentabil. Si m-am intors la Paris dupa putin timp. (more…)
‘Plimbare prin frumos’
Cum s-a asezat Octav peste mine
Unele lucruri vin peste tine si iti dau putere in voce de urli din tot inauntrul tau, altele vin ca un val din ala de te ridica, te coboara, trece peste tine, se aseaza in tine si pe tine. Cel din urma e Octav. Am vrut sa scriu, insa nu am putut sa o fac dupa ce l-am vazut. E emotie. Emotia trebuie sa o lasi sa se aseze. Dupa ce o simti si isi gaseste locul, ii poti da si o voce. (more…)
Adela Popescu m-a lasat cu gura cascata
Ieri am fost la Muzeul Antipa la evenimentul de lansare a campaniei Orbit daruieste zambete. Frumos tare la Antipa, mi-a placut cat am apucat sa vad. O sa-mi fac timp sa ma duc sa-l vad cu totul, pe indelete. Inchei paranteza. La eveniment a venit si Adela Popescu. E unul din endorserii campaniei. A venit spre mine cu bratele deschise si cu un zambet imens. Ne-am salutat, pupat si imbratisat. Nu sunt prietena cu Adela, nu am stat niciodata la taclale, nu ne-am sunat sa ne povestim iubirile. Ne stim din lumea asta. Asa, superficial, cum e si lumea asta. (more…)
Ipocrizia faptelor bune
De fiecare data cand cineva a facut o fapta buna si a vorbit despre asta, a fost altcineva care i-a dat peste cap. Cu vorbele, cu vorbele i-a dat peste cap. Ca cica, vezi Doamne, se lauda. Si ca de ce trebuie sa vorbesti despre ce faci tu? Azi am vazut pe Facebook o postare a cuiva care zicea ceva de genul…daca vrei sa hranesti saracii…hraneste saracii. Daca vrei sa postezi pe social media, inseamna ca vrei sa-ti hranesti egoul. Da hai ca pun poza aici ca e mai usor. Stiti si voi engleza.
Tristetea amara din spatele zambetului dulce
Iata-ma in fata laptopului. L-am evitat o perioada. Asa sunt eu. Uneori cred ca nu am nimic de spus si gandul de a umple pagini cu ganduri goale ma face sa las totul deoparte. Acum am fost prea plina. A trebuit sa le las sa se aseze. Pe ele. Gandurile, trairile. In minte, dar mai ales in suflet. Unde e furtuna…e prea mult haos ca oricine sa inteleaga orice. Mai ales eu. Dupa tumult, dupa galagie, se aseaza ea. Tristetea. Si eu cu ea, traim impreuna, ca doua prietene care se stiu demult dar se vad rar. Iar atunci cand se reintalnesc sapa dupa amintiri dureroase, isi fac de cap si traiesc intens fiecare moment. Stiu ca o sa-mi iau la revedere de la ea. Si daca vreau ca ea sa plece, trebuie sa o tin acum langa mine. (more…)
Mituri despre avort
Pentru ca primavara vine cu miros puternic de actiuni impotriva drepturilor femeii, anul acesta voi fi mai putin draguta in ceea ce priveste acest subiect. Anul trecut am scris despre experienta mea proprie si personala. Daca dai click aici poti citi articolul precedent. Oamenii astia care se ascund in spatele “da noi ajutam femeia” si se mai si intituleaza feministi?! (ce ma?) nu doresc nimic altceva decat suprimarea femeii si al dreptului ei de a alege. Nu stiu daca sunt neinformati, cred ca mai degraba parsivi. Dezinformeaza la greu, folosind tot felul de tactici de manipulare grosolana. Si, ca sa ne intelegem, ei sunt cei care spun ca e mai bine ca o fetita de 11 ani care a fost violata sa duca sarcina pana la capat decat sa faca avort sau ca muama ce tare si eroina este femeia care-si pune viata in pericol sau chiar isi da viata pentru a aduce pe lume un copil, Say what?! (more…)
De ce am repetat clasa a X-a
Aparitia Annei in viata mea virtualo facebucista m-a zdruncinat olecuta. Olecuta mai mult sincer. Pentru ca m-a facut sa ma teleportez intr-o perioada draga multora, neplacuta mie. Daca v-am luat prea repede si v-am bagat in borcanul cu confuzie, sa stiti ca vorbesc despre copila de 13 ani, Anna Andronache, care se lupta un pic cu sistemul, adica cu nedreptatile care se intampla acolo unde Anna ar trebui sa invete, sa creasca si sa se dezvolte, mai precis – la scoala. Nu am sa vorbesc despre ea si situatia ei, insa va recomand sa intrati pe facebook si sa-i cititi postarile.
Cum am fost manipulati
MANIPULÁ, manipulez, vb. I. Tranz. A mânui, a manevra. ♦ Fig. A influența prin diverse mijloace modul de a gândi și de a acționa al unei persoane sau al unei colectivități. – Din fr. manipuler.
Cum s-a ajuns la proteste? Si mai ales cum s-a ajuns la ASTFEL de proteste? Cum am ajuns noi sa fim asa?! (more…)
De ce nu am carnet de conducere
V-am mai zis eu asa, episoade din viata mea. La 18 ani am plecat la Paris. Acolo nu ai ce face cu masina. Nu-ti trebuie. Chiar te ingreuneaza. Aveam 14 linii de metrou. La Milano aveam tramvaiul, la Munchen bicicleta, la Barcelona slapii, in Tokyo sofer, in Atena taxiuri. Ce-i aia carnet de conducere? La ce sa-mi foloseasca. Dupa niste ani de umblat hai hui, intr-un popas prin Romania, ma atinsese un pic virusul ala national. Ala de zice ca un om trebu’ neaparat sa aiba casa, masina, ca altfel nu esti om adevarat. Apai hai sa-mi iau si eu carnet, nu? Am facut scoala in Bucuresti, insa pe vremea aia era legea cu dai examenu’ acolo unde ai buletinul. Asa ca m-am dus la Iasi sa-mi iau triumfatoare chestia aia dreptunghiulara de plastic care te face om…
Tare prostanaci mai suntem
N-am mai scris de o perioada. Uneori pur si simplu nu mai am chef sa ma lupt cu morile de vant, iar despre politica nu cred ca este momentul sa incep sa-mi dau cu parerea. Am luat o pauza oarecum fortata de conditia medicala. Am stat cumintica, nu m-am mai certat nici macar cu cei din coalitia coalitiilor. Oricum era degeaba. Am exagerat pe alocuri, mi-am consumat multi nervi, si chiar am dat-o cu “poate ma-ta” pe ici pe colo. (more…)