Cum s-a asezat Octav peste mine

Unele lucruri vin peste tine si iti dau putere in voce de urli din tot inauntrul tau, altele vin ca un val din ala de te ridica, te coboara, trece peste tine, se aseaza in tine si pe tine. Cel din urma e Octav. Am vrut sa scriu, insa nu am putut sa o fac dupa ce l-am vazut. E emotie. Emotia trebuie sa o lasi sa se aseze. Dupa ce o simti si isi gaseste locul, ii poti da si o voce.

Octav e unul dintre cele mai noi filme romanesti. Insa e altfel. Imi pare rau, sa ma iertati, insa majoritatea filmelor romanesti nu sunt pe gustul meu. Nu ne potrivim. Imi place si mi-a placut intotdeauna ce face Nae. De la ceilati imi place unul pe acolo, unul pe dincolo. Moartea domnului Lazarescu nu a fost ceva ce am putut urmari pana la capat. Asta e. Dati cu piatra. Imi asum. Nici cronica de film nu am facut vreodata, asa cu nu o luati ca si cum ar fi. E doar parerea unui om care a fost la o vizionare de film.

Hai sa lasam atata vorbarie si sa trec la subiect.  Sa nu va fie frica de spoilere, ca nu e cazul. Poti sa citesti linistit asta si apoi sa vezi filmul. Cum s-a asezat Octav peste mine. Ce mi-a ramas cel mai viu in minte? Ca momentele grele, dureroase din vata noastra trebuie traite. Ca nimic, oricat ai ignora, chiar zeci de ani, nu va disparea pur si simplu. Ca trebuie sa facem pace cu trecutul pentru a putea continua. Ca o tristete dusa ani de zile te impovareaza si te schimonoseste chiar si fizic.

Cum s-a asezat Octav peste mine

Octav (Marcel Iures) se intoarce in casa copilariei, un conac superb, pentru a o vinde. Locuieste in Paris acum si nu s-a mai intors in localitatea natala de foarte multi ani. Nu stim exact cati, insa, avand in vedere ca nu a cunoscut-o pe sotia celui mai bun prieten din copilarie, estimez ca nu a mai fost pe acolo de vreo 40 de ani. Poate chiar de cand a plecat in armata. Isi retraieste amintirile ghidat de iubirea lui din copilarie, Ana, interpretata de o pustoaica tare simpatica si talentata – Alessia Tofan. Asa, aflam ca mama i-a murit atunci cand era mic. Cred ca avea maxim 10 ani si ca a fost o trauma. Intr-un dialog cu Spiridon, prietenul cel mai bun al lui Octav, interpretat magistral de Victor Rebengiuc, aflam ca nu a vizitat mormantul mamei sale niciodata. Octav are 80 de ani acum, merge ajutat de un baston si este ingarbovit, chiar daca este elegant in prezenta si vestimentatie.

Intr-una din amintirile traite odata cu “intoarcerea la origini”, il vedem pe Octav copil, alaturi de tatal sau, la pian. Atingand o clapa de pian, tatal sau il intreaba pana cand aude nota. Dupa o pauza indelungata, cand eu nu mai auzeam ceva de cateva secunde sau fractiuni de secunda, raspunde ca nu mai aude nimic. Atunci tatal ii spune sa puna urechea pe pian. Nota se mai auzea. De la asta a inceput o anologie intre nota care ramane si amintirea celor pe care ii pierdem. Apoi, ceea ce mi-a placut mult a fost ce a spus mai departe. Sper ca ma tine bine memoria…. Fiecare nota, oricat de dureroasa ar fi, trebuie cantata, pentru ca face parte dintr-o partitura muzicala. Iar melodia nu ar mai putea exista fara acea nota.

Asa e in viata. Fiecare moment trebuie trait, simtit. Viata nu poate fi traita atat timp cat nu-ti traiesti fiecare sentiment, fie el si unul dureros. Alfel te va opri, te va imbatrani, te va urati si intuneca.

Cum s-a asezat Octav peste mine 1

Cam asa s-a asezat Octav peste mine. E un film romanesc care merita vazut. E altfel…

Felicitari Marcel Iures, Victor Rebengiuc, regizorului Serge Ioan Celebidachi si intregii echipe.

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Comment *