Despre pupincuristi si alte pasari calatoare

Hey tu! Fata de caine! Nici eu nu stiu de ce mi-am inceput textul asa. Cred ca mi-e un pic sila de personajele inventate de mine in acest articol, asa ca mai aman un pic subiectul. A, chiar! Tin sa precizez ca asemanarea dintre persoane reale si personajele de aici e pur intamplatoare, sau cum era textul ala din filme?! Iar Homer Simpson chiar nu seama cu nimeni. Sau nimeni cu el.

Despre pupincuristi si alte pasari calatoare

Cu siguranta stii cantectul de la Ghostbusters. Daca pana acum ai trait pe alta planeta il poti asculta aici. Acu, hai sa facem un exercitiu de imaginatie si sa ne inchipuim ca in loc de ghostbusters spunem…pupincuristul. Apoi fa ce versuri vrei, in functie de pupincurist. Da-o pe personal. Ca, na, nu e el buricul, a scuzati, limba dosului?

Eu sunt moldoveanca, deci om dintr-o bucata. Venita la Bucuresti si apoi plecata in toata lumea, am invatat care-i treaba cu diplomatia. Buuun. Numai ca diplomatia nu exclude in totalitatea onestitatea, bunul simt si, helloooo, adevarul! Diplomatia e aia draguta, cand spui lucrurile mai frumos decat le-ar spune ala care da cu toporul. La topor am renuntat acu vreo 15 ani, iar pentru ca imi place mult sa fiu corecta, am invatat sa am rabdare si sa vorbesc frumos, dar tot sa zic. De aceea, nu am cum sa pup dosuri. Ca mi-e ocupata gura cu spusul. Pentru ca si seful greseste. Si pentru ca seful destept este lider si asta implica ascultarea “supusilor”.

Pupincuristii sunt din aia de apar la televizor, dar sunt si din aia care traiesc in birouri. Paradoxal, sunt si aia de musca din dos. Din dosurile colegilor. Nu are rost sa descriu ce face un pupincurist de-l face pupincurist, ca alea sunt prea evidente. Altceva vreau sa va spun. Pupincuristii sunt migratori. Ei nu au substanta, incredere in sine, aptitudini  si sunt atat de varza in ceea ce fac, incat isi inchipuie ca daca isi lasa saliva pe cate un dos de sef, acela nu va observa ca el de fapt nu stie sa faca mai nimic. Tot el isi va falfai pe stindard cea mai penibila si micuta realizare in speranta ca nimeni nu se va intreba daca a facut si altceva in afara de acel lucru pe care nimeni altcineva oricum nu il vede ca pe un succes. Pupincuristul traieste adanc infipt in dosul sefului. Oare ce il face asta? Vai, nu zic eu acel cuvant! Niciodata! Unde ramasesem? A! Sa continuam. Traieste asa, pana cand iese tot rahatul la suprafata. Ca nu are cum sa nu iasa, intelegeti ce spun? Cand iti hranesti seful cu atatea gogosi….Chiar daca seful este un constipat, tot explodeaza intr-o zi…Insa pupincuristul supravietuieste. Ca orice alt parazit, se va muta pe urmatorul…dos. Vestea buna este ca nu va mai trebui sa-l suporti.

Ce voiam sa spun este ca mi-e sila de pupincuristi, da’ mi-e mai sila de oamenii care se lasa dusi de nas de ei. Si ca nimeni nu seamana cu Homer Simpson. Si ca ma bucur enorm ca m-am intors la scris. De maine o dau pe comercial, ca daca scriu numai de astea nu ajung si eu sa fac bani cu blogul asta. Hmm… Poate ar trebui sa pup niste dosuri?

 

 

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Comment *