Tare prostanaci mai suntem

N-am mai scris de o perioada. Uneori pur si simplu nu mai am chef sa ma lupt cu morile de vant, iar despre politica nu cred ca este momentul sa incep sa-mi dau cu parerea. Am luat o pauza oarecum fortata de conditia medicala. Am stat cumintica, nu m-am mai certat nici macar cu cei din coalitia coalitiilor. Oricum era degeaba. Am exagerat pe alocuri, mi-am consumat multi nervi, si chiar am dat-o cu “poate ma-ta” pe ici pe colo. La ce bun? Cu siguranta la nimic. Nu e un lucru pe care sa-l mai fi facut. Activista am fost bine mersi o caruta de ani fara sa ma fi certat cu nimeni. Niciodata. Asa ca o sa o fac ca si pana inainte de nebuneala asta, adica prin sustinere directa a cauzelor in care cred si a oamenilor care au nevoie de ajutor. Nu sunt deloc genul de om care sa se ia la tranta. Mai mult decat atat, acum, mai mult ca niciodata, sunt sigura ca unica cale de a rezolva ceva este cu mult calm si iubire. Atat si doar asta va functiona pe termen lung.

Cum am stat eu asa cumintica, daca nu m-am mai implicat, macar am observat. Iar si din nou s-au intamplat atat de multe lucruri incat e greu sa le asimilezi pe toate. Oamenii sunt tare invrajbiti, toata lumea se foloseste de libertatea asta fantastica pe care ne-o da internetul pentru a spurca in stanga si-n dreapta. Insa, cel mai mult si mai mult…TOATA LUMEA SE PLANGE. Mai ales de traiul din zilele noastre.

Tare prostanaci mai suntem

Cum mi-am luat mai mult timp doar pentru mine si gandurile mele, am stat eu asa cu creierul meu si am inceput sa ma intreb daca oamenii chiar isi dau seama de ce timpuri jmechere avem parte. In acelasi timp imi vine sa cred ca suntem tare prostanaci. In loc sa profitam la maxim de cea mai tare perioada a omenirii, futem incet, incet, tot. Hai sa vorbim de aici, din Romania. Mai ales ca zilele aceastea iarasi sarbatorim aniversarea Revolutiei. Inca mai aud dubiosenia cum ca oamenii care au murit atunci ar fi murit degeaba. Really? Voi vorbiti serios? Uitati-va in jurul vostru, uitati-va la voi. Acum. In 2016. Vi se pare ca nu s-a schimbat nimic? Serios?

Eu aveam 7 ani jumate la Revolutie. Din fericire nu am prins multi ani de comunism. Insa imi aduc aminte diverse. Stii ce? Nici macar nu trebuie sa fi trait pe vremea aia. E de ajuns sa citesti un pic despre asta. Sau sa te uiti la vreun documentar. Sau macar sa asculti niste povesti. Viata noastra de acum este absolut minunata. Este extrem de complesitor daca stai si te gandesti cu atentie. Daca macar pentru cateva clipe nu crezi ca totul ti se cuvine. Daca intelegi ca ne-a luat ceva timp sa ajungem aici si ca niste oameni s-au luptat si s-au sacrificat de-a lungul timpului pentru ca noi sa ne bucuram de tot ce avem azi.

Niciodata nu am avut mai multe din orice, niciodata nu am avut acces la mai multe si niciodata, dar niciodata nu am avut mai multa libertate. Asa ne-am invatat cu tot binele asta incat am uitat cum era ieri. We take everything for granted si nu este nimic mai gresit in asta. Pana si lucrurile mici precum faptul ca avem 100 de miliarde de canale TV, ca mergem linistiti pe strada, ca putem injura de mama politicienii, ca mancam shaworma cu de toate sau ca bem coca-cola, ca scriu acest post pe acest blog. Totul e incredibil. Mai incredibil este faptul ca suntem amnezici se pare. Ca uitam ca nu intotdeauna a fost asa. Suntem extraordinar de norocosi. ar trebui sa fim recunoscatori nu sa avem atat gura mare si plangacioasa.

Hai sa nu mai fim atat de prostanaci. Hai sa ne bucuram si sa maximizam perioada asta plina de libertati. Hai sa nu mai dam atata cu mucii in fasole. Eu una apreciez maxim faptul ca pot sa calatoresc unde vreau, cum vreau, ca pot purta hainele pe care le port, ca pot avea jobul pe care il am. Ca pot sa stau linistita fara sa ma casatoresc, ca ies la proteste, ca ma duc la Gaia sa dansez, ca mananc ceva mai mult decat un salam de soia si ca nu am ratie la oua, lapte si paine. Eu cred ca viata ar fi muuuult mai frumoasa daca am termina  cu vaicarelile si am aprecia pe bune tot ce avem. Suntem in cel mai bun punct de pana acum al omenirii.

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Comment *