Prefer sa fiu Batman decat printesa

Nu stiu cine ma pune sa intru in discutii cat se poate de cretine de prin social media. Subiectul de azi?X a share-uit un articol si a pus in descrierea lui urmatoarele:

“Conform DEX, androginul este ”o fiinta fabuloasa din mitologia greaca, jumatate femeie, jumatate barbat”. O ”educatie androgina” ar fi deci o educatie in care ii crestem pe copii ”jumatate fetite, jumatate baieti”. Acest lucru ne este confirmat si de ghidul ”Prevenirea stereotipurilor despre femei si barbati la varsta copilariei”[8] unde ni se precizeaza printre altele ca fetitele trebuie incurajate sa se joace cu mingea, iar baietii ”sa alinte o jucarie de plus sau o papusa, care le-ar consolida abilitatile social-afective.”

Consecinta logica a educatiei ”jumatate femeie, jumatate barbat” este educatia ”nici femeie, nici barbat”, de vreme ce jumatate de femeie nu e o femeie intrega si jumatate de barbat nu e un barbat intreg. Dar daca cei mici sunt educati sa nu devina nici femei si nici barbati, atunci ce?”

Eu, intru si comentez: “Activitatile unui baietel nu ajung sa fie de cele mai multe ori acealeasi cu a unei fetite? Adica eu, daca nu purtam rochite ci salopete si ma cataram in copaci in loc sa ma joc cu papusile ma facea mai putin fetita? Sau daca acum aleg sa am o cariera in loc de ” a sta la cratita” si a produce copii ma face mai putin femeie? Femeile au luptat mult sa le fie recunoscute drepturile si voi vreti inapoi in Evul Mediu? De ce nu ar fi ok pentru o fetita sa se joace cu mingea? Sau pentru un baietel sa se joace cu o papusa? De ce ai face diferentiere intre un baietel si o fetita?” Stai ca sa declansat nebunia lu’ Salam. Intra in discutii o doamna psiholog. Care scrie niste abjectii de te cutremuri precum ca o fetita normala TREBUIE sa fie intresata de printese si un baietel normal TREBUIE  sa fie interesat de supereroi. Doamna care este lasata sa profeseze si care spune despre ea ca este o elita, mai spune ca: “Fetitele trebuie sa adopte atitudini feminine, sa nu arate precum niste roboti, sa se infrumuseteze, sa inteleaga rolul matern, iar baietii trebuie sa inteleaga ca dispun de forta, trebuie sa fie protectori etc. Asa se vor adapta social.” Inchei citatul.

Nu stau sa va redau toate ineptiile si lucrurile extrem de periculoase pe care aceasta doamna psiholog le insiruie pe acolo ca iar mi se urca sangele in creieri ci va spun doar despre mine si copilaria mea.

Prefer sa fiu Batman decat printesa

Nu mi-au placut hainele de fetita neam. Mama voia sa ma imbrace si pe mine in fustite, rochite, pantofiori si palarioare. Nu era chip. Ma suparam tare daca doar incerca. Preferam sa ma imbrac in salopete. Mi se parea ca mi se potrivesc de minune. Mai ales ca nu stateam o clipa locului, iar copacul din fata blocului era un fel de fotoliu personal de unde puteam sa urmaresc tot ce se intampla in cartier. Bonus aveam si corcoduse. Am citit si mi-au fost citite o groaza de povesti. Si acum imi plac maxim. Insa printesa nu mi-am dorit sa fiu niciodata. Nu am fost niciodata confuza in ceea ce-mi priveste sexualitatea. Iar hainele pe care le alegeam sau activitatile in care ma simteam confortabil nu m-au transformat nici in lesbiana, nici in barbat. E aberant. Nici cand eram mai mica, nici acum la 34 de ani. Intre preocuparile de fetite si cele de baietei, asa cum erau impuse de societate la vremea respectiva, preocuparile basic ale fetitelor mi se parea destul de cretine. Asa le percepeam eu, nu dati cu parul. Nu-mi venea sa stau sa o fac pe-a printesa si nici nu visam la printi care sa ma salveze.

Inclusiv ca adult, ma identific mai degraba cu Batman decat cu “Printesa din padurea adormita”. Vreau sa fiu puternica! Da! M-ar placea sa fiu un multimilionar filantrop care lupta pentru salvarea omenirii. Doah! Mi-ar placea si mai mult ca femeile sa inceapa sa aiba cat mai multe reprezentante cu care o fetita care nu-si doreste neaparat sa fie printesa sa se poate identifica si sa o poata lua ca exemplu. Nu imi vine sa cred ca si acum, in 2016, un psiholog isi permite sa faca afirmatii ca cele de mai sus. Mai mult decat atat, in momentul in care i-am spus ca mama nu ma obliga sa ma comport ca o fetita pentru ca nu-mi doream acest lucru, a spus ca ii este mila de mine si ca a existat o problema grava in educatia mea.

Oamenii acestia care vor sa duca femeia inapoi acum 100 de ani, care au diplome care le permite sa profeseze, femei care trag femei in jos, ma face sa-mi doresc sa iau atitudine. Acum pun doar un semn de exclamare aici pe blog….

 

Comments are closed.