Lasati copiii sa faca ce vor la scoala

De ce ma tot bag in seama cand vine vorba de copii? Simplu! Pentru ca am fost unul! Cred ca mai bine iei sfaturi de la tine insati decat de pe forumuri sau articole de parenting. Cred ca cea mai mare greseala pe care o fac parintii e sa gandeasca ca un parinte si sa uite cu desavarsire cum gandeste un copil. Mai mult decat atat, sa vada ca acele lucruri pe care oamenii mari le vedeau gresite la ei (cand erau copii) nu numai ca au functionat de minune, ci i-au facut oamenii “altfel” de azi.

Lasati copiii sa faca ce vor la scoala 1

A inceput scoala si nu am putut sa nu-mi aduc aminte de anii mei de nebunie, nonconformism si obraznicie pe alocuri. Anii de 10, de 3, de mers la olimpiade, certuri cu profesorii, suferinta din cauza copiilor rai, plans de nervi, emotii si iubiri platonice. Sunt multe tampenii pe care le-am facut, dar oarecum, cand le povesteste mama acum, o face cu mare mandrie. Nu, nu numai cu amuzament. Cu mandrie.

Nu am fost niciodata un elev model. La sfarsitul clasei a IV-a, invatatoarea i-a spus mamei ca nu vrea sa o primeasca la ea in clasa pe sora mea daca imi seamana. Profesorii imi dadeau intotdeauna de furca pentru ca vedeau un mic geniu in mine si credeau ca daca imi dau note mici cand stiam totul perfect ma ambitionau. Marea majoritate a colegilor de scoala se comportau cu mine ca si cum aveam ciuma pentru ca parintii mei au divortat pe vremea cand asta era tabu. Si eram si saraca pe deasupra.

Am fost, cum se spune, un copil rebel. Nu-mi faceam temele aproape niciodata. Asta pentru ca, mi se parea o pierdere de timp. Nu faceam nimic altceva decat sa umplu caiete cu scris. Voiam ceva care sa-mi puna mintea la contributie cu adevarat. Eram mult peste nivelul temelor. Ma plictiseau. Preferam sa-mi umplu timpul facand ceva cu adevarat interesant. pentru asta, cateodata, profesorii imi puneau nota 3. Citesc de la 4 ani. Am citit ingrozitor de multe carti. Insa, am citit foarte putine din cartile care se impuneau la scoala. Am incercat. Erau stupide, daca imi permiteti. Citeam un rezumat sau rugam vreo prietena sa-mi povesteasca despre ce este vorba.

Cu toate ca imi place mult literatura si mai mult imi place sa scriu, limba romana a fost materia pe care am urat-o cam cel mai mult. Dupa latina, bineinteles. Nu suport acest sistem imbecil de invatamant care nu te lasa sa te exprimi. Nu-ti da voie sa-ti spui parerea proprie si personala despre ce o fi vrut autorul sa spuna in textul x. Nuuuuu! Ca sa iei o nota buna la limba si literatura romana trebuia sa inveti pe de rost un comentariu scris de cineva. Calinescu de exemplu. Si cam atat. Ma iertati, insa materia ar trebui sa se numeasca invatatul pe de rost. Iar eu la asta nu am fost niciodata buna. Nu pentru ca nu as avea memorie. Pentru ca refuz.

Am dus pisica la scoala si am ascuns-o in banca, chiuleam si ma duceam la biblioteca, le faceam scandal profesorilor cand faceau o nedreptate, luam ba 10 ba 3, ma bateam cu baietii, fumam pe ascuns si un an nu am vorbit deloc cu invatatoarea. In clasa a V-a am intrat a doua si in clasa a IX-a a nush cata, da la cel mai bun liceu din oras. Iar profesorii m-au vazut intotdeauna ca unul din cei mai buni elevi. Chiar daca pe alocuri si-ar fi dorit sa nu le fi fost elev. Eram dificila. Pur si simplu nu am vrut sa ma bage in sablonul lor. Asa eram eu. Nu as fi vrut sa fiu altfel.

Ce aveau de spus parintii mei? Ai mei m-au inteles si m-au incurajat intotdeauna sa ma exprim. Cand au vazut ca nu suport latina mi-au spus doar sa invat cat sa nu-mi stric vara ramanand corijenta. Nu cred ca am avut vreodata media mai mica decat 8. Atunci cand le-am spus ca vreun profesor e nebun si ca e chitit sa-mi faca zile fripte din cauza personalitatii mele m-au crezut si au incercat sa rezolve cumva situatia. Atunci cand luam o nota proasta eram prima care se oftica atat de tare, incat lor nu le ramanea decat sa-mi spuna ca e ok si ca notele nu inseamna totul.

Nu, nu a fost totul roz. Am avut si de platit pentru felul meu de a fi. Da, ai mei s-au si suparat pe mine pe alocuri. Nu toti copii sunt la fel, stiu. Insa, uneori, stiu ce le face bine mai mult decat tine. Nu inseamna ca trebuie sa-i lasi de capul lor. Inseamna ca trebuie sa ai incredere in copilul tau. Inseamna ca trebuie sa-i tii spatele, ca trebuie sa-l indrumi. Adu-ti aminte de cum erai tu la scoala. Cu toate cele bune si rele. Adu-ti aminte ca sistemul este de 10 ori mai prost decat atunci cand am fost noi elevi.

Ai grija de personalitatea copilului tau! Lasa-l sa faca ce vrea el la scoala!

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Comment *