Je suis Laura

Iar a venit o dimineata in care ma trezesc confuza. Iar o dimineata in care stau cu ochii pe canalele de stiri incercand sa inteleg ce s-a intamplat. Din nou. E dureros, da. Extrem de dureros. Ca de fiecare data cand mor oameni. Ramai fara cuvinte. Orice e de prisos. Orice. Suntem neputinciosi in fata mortii. Suntem neputinciosi in fata nebuniei umane. Ce e de facut? Ii putem opri? Eu nu cred. Cum sa opresti un nebun care a luat un camion si a intrat peste oameni? Cum opresti un nebun care se arunca in aer? Iti dai seama ca lui nu-i este frica de moarte? Noua ne este. Stii de ce nu ne este frica noua? De viata.

Je suis Laura

Imi iubesc viata! De aia si tin la ea. De aia imi pasa. Ei au o viata groaznica. De ce le-ar pasa catusi de putin daca ar muri? Imi dau seama pe masura ce scriu ca o fac extem de puieril, de limitat. Parca nu-mi vin cuvintele alea mari, alea interesante, alea care sa va dea pe toti pe spate si sa rezonati cu mine. Nu le gasesc. E prea complicat ce simt acum. E prea iures pe la mine in suflet de fiecare data cand vad cati oameni nevinovati mor. Nu o sa-mi iasa articolul asta nici peste o mie de ani. Asa ca scriu si tot scriu. Vreau sa scriu. Vreau sa traiesc! Vreau sa ma bucur. Vreau sa fiu cine sunt! Asta e arma mea. Je suis Laura! Omul care crede in oameni, in iubire, in libertate, in croissante, ciorba si sushi. Vreau sa zburd, sa ma imbrac cum vreau, sa citesc dubiosenii, sa fac sex cand si cu cine vreau, sa dau din cap pe rock si din fund pe samba. Intelegi?! Mi-e mila de tine. De aia vrei sa mori. Ma urasti pentru ca reprezint tot ce tu nu ai avut si nu o sa ai vreodata! Ai fost chinuit de mic. Ai fost invatat ca diavolul are ochi verzi si alearga gol pe campii. Diavolul tau sunt eu. Cant la chitara, ma plimb sub luna plina si imi fac de cap cu cel mai bun vin. Fumez, rad cu pofta,  sarut frantuzeste si tin diete. Sar peste canale, pup cainele in bot si trag mata de coada. Dau peste cap shoturi de tequila si fac plaja topless. Sunt independent, sunt diavolul tau.

Nu ma opresc! Nu-mi pasa de tine! Nu existi. Voi fi intotdeauna acolo sa-ti aduc aminte cat de mult iti urasti viata. Nu o sa-mi ucizi niciodata spiritul. De tine nu isi va aduce aminte nimeni. Moartea a fost singurul tau moment. Nu existi nici inainte, nici dupa. Eu sunt aici. Si voi fi si maine. Si voi fi si dincolo de moarte. Eu sunt libertatea. Eu sunt pofta de viata. Sunt vantul din par. Eu sunt frumosul, soarele si zambetele. Eu sunt muzica, plaja, cel mai inalt munte, sunt bunatatea si fraternitatea. Eu sunt nud, sunt arta, sunt, exist, sunt miracol. Eu sunt Dumnezeu. Eu sunt diavolul tau.

 

3 Comments on Je suis Laura

  1. cricricri
    July 15, 2016 at 3:40 pm (4 years ago)

    esti praf si cenusa … nimic… o stralucire de cateva clipe ce dispare de parca n-ar fi existat niciodata…Vrei sa stii cu adevarat cine esti ? … du-te intr-un cimitir si ai sa vezi valoarea ta( si a mea si a tuturor celor care li s-a dat sa vada lumina soarelui). Mergi printre cruci si citeste-le epitaful. Au fost vii ca si tine , insa acum nu mai sunt decat povesti uitate demult…To be or not to be- that is the question.
    Bine-nteles ca viata ta superficiala nu-ti va da niciodata raspunsul adevarat , pentru ca el se gaseste in profunzimile sufletului curat si iubitor de adevar , nu in placerile libidinoase ale trupului . Degeaba iti faci curaj , frica din tine nu va disparea niciodata , moartea e singura certitudine din lumea aceasta si adancul din tine ( si din mine ) o simte …cu durere …

  2. cricricri
    July 15, 2016 at 3:58 pm (4 years ago)

    . Cuvintele Ecclesiastului, fiul lui David, rege în Ierusalim.
    2. Deşertăciunea deşertăciunilor, zice Ecclesiastul, deşertăciunea deşertăciunilor, toate sunt deşertăciuni!
    3. Ce folos are omul din toată truda lui cu care se trudeşte sub soare?
    4. Un neam trece şi altul vine, dar pământul rămâne totdeauna!
    5. Soarele răsare, soarele apune şi zoreşte către locul lui ca să răsară iarăşi.
    6. Vântul suflă către miazăzi, vântul se întoarce către miazănoapte şi, făcând roate-roate, el trece neîncetat prin cercurile sale.
    7. Toate fluviile curg în mare, dar marea nu se umple, căci ele se întorc din nou la locul din care au plecat.
    8. Toate lucrurile se zbuciumă mai mult decât poate omul să o spună: ochiul nu se satură de câte vede şi urechea nu se umple de câte aude.
    9. Ceea ce a mai fost, aceea va mai fi, şi ceea ce s-a întâmplat se va mai petrece, căci nu este nimic nou sub soare.
    10. Dacă este vreun lucru despre care să se spună: “Iată ceva nou!” aceasta a fost în vremurile străvechi, de dinaintea noastră.
    11. Nu ne aducem aminte despre cei ce au fost înainte, şi tot aşa despre cei ce vor veni pe urmă; nici o pomenire nu va fi la urmaşii lor.
    12. Eu Ecclesiastul am fost regele lui Israel în Ierusalim…