Holocaustul nu a fost o greseala

Din momentul in care am crescut si am inceput sa constientizez lucrurile legate de umanitate m-au socat grav palmele luate de la istorie. In speranta unei lumi mai bune am pus Holocaustul pe lista acelor greseli, erori ale umanitatii. Ceva ce nu se mai poate intampla, ceva ce am depasit, ceva care ramane in istoria umanitatii ca o pata neagra si extrem de rusinoasa. Intotdeauna calculam anii care trecusera si ma chinuia idea ca e atat de aproape de noi si nu pot ascunde asemnea atrocitate sub presul Evului Mediu cand mi se pare ca Dumnezeu a fost in vacanta un pic. Ma cutremura, imi stopeaza respiratia, e ceva de neconceput, insa mi-am zis intr-una: umanitatea nu mai este acolo! Suntem mai buni decat atat.

Holocaustul nu a fost o greseala

In ultimile saptamani am realizat in ce lume groteasca traim. Intr-o lume in care dai la fiecare pas peste un mic hitler, ceausescu sau un stalin. In fiecare comentariu descoperi niste oameni gata sa aplaude o executie in piata mare. Oameni atat de goi , incat singurul lucru care si-a mai facut culcus in ei este o ura prosteasca si deloc justificata. Na, am bagat un mare pleonasm. Ura nu are cum sa fie altfel. Oi fi dura, dar m-am speriat groaznic. Ma iertati, insa eu nu am fost inconjurata niciodata de atat de mult grotesc. Incerc din rasputeri sa-i inteleg, sa vad de unde vin. Sunt oameni ca mine si ca tine si ultimul lucru pe care mi-l doresc este sa fiu prinsa in aceasta capcana de ura. Nu, nu vreau sa fiu aia care arata cu degetul. Refuz.

Nu pot nici sa tac. Simt ca nu am voie sa tac. Simt ca mi-au fost palmuiti ambii obraji. Fara numar. Nu pot sa ma trezesc si sa realizez ca oricand, daca ar avea cea mai mica ocazie, acesti oameni i-ar arde pe rug pe cei care sunt altfel decat ei. Suntem atat de porniti unii impotriva celorlalti! Judecam atat de repede si aruncam cu piatra fara ca macar cineva sa ne indemne : “Cel fara de pacat dintre voi sa arunce cel dintai piatra asupra ei.”

Cocalari, gay, tigani, rockeri, curve, maghiari, femei emancipate, musulmani, crestini sau evrei.  Sunt altfel decat noi? Pe rug. Asta dupa ce ne batem cu pumnii in piept ca noi nu avem nimic cu nimeni. Si ca suntem sfinti. Dar mai tare si cel mai tare tipam ca nu au cum sa aiba drepturi egale cu ale noastre. Asta e chiar imposibil. Nu uitam nici sa-l aducem si pe Dumnezeu in discutie. Ca de…Dumnezeu este despre ura, aruncat de pietre si vrajba intre oameni. Nu despre iubire.

Nu ma dau mironosita. Fac greseli la greu. Dar macar incerc. Incerc din rasputeri sa mai cred ca oamenii sunt buni. Ma mint intr-una ca nu s-ar repeta Holocaostul. Nu-mi iese. Caut farame de umanitate. Le gasesc doar la cei cu care m-am obisnuit deja. Cei cu care ma inconjur. E frumos tare in bula mea. De ce nu e asa peste tot? De ce suntem asa invrajbiti? Chiar vreti sa traim intr-o lume in care ne dam in cap doar pentru ca suntem diferiti? Doar pentru ca ne place sa ne imbracam altfel sau sa ne iubim altfel sau sa ascultam o muzica diferita? Umanitate! Oameni! Deschideti bine ochii! Putem mai mult decat atat. Suntem mai mult decat atat!

Gandeste-te la marile orori ale lumii. Suntem inca acolo. iar daca nu schimbam nimic va veni un alt genocid. Crezi ca exagerez? Mai gandeste-te odata.

Comments are closed.