Sunt o lasa!

Eu traiesc si traiesc bine. In bula mea, in lumea mea, traiesc o viata construita cu grija. Pe placul meu, urmandu-mi principiile si credintele, cu oamenii pe care i-am ales in jurul meu. Vin momente in care fac “cunostinta” cu ce e afara. De fiecare data e rau. De fiecare data mi-o iau. In urma articolului despre drepturile omului, despre cele 3 milioane de semnaturi stranse (puteti sa-l cititi aici), am fost bombardata cu atata ura si jigniri de m-am ascuns in cel mai indepartat loc din bula mea. Rar mi-am luat atata muie, cu toate ca majoritatea dintre ei mi-au spus non stop ca as fi lesbiana.

Sunt o lasa!

Articolul a fost share-uit de foarte multi oameni, asa ca ajuns muuuult in afara zonei mele. La oameni care nu ma cunosc, nu au intrat niciodata in contact cu mine. La oameni plini de ura. O ura de aia extrem de gratuita, fara o baza solida. Ura aia razgaiata, al omului care nu zice nimic in afara de nu-mi place mie si gata. In prima faza am incercat sa tin pasul cu ei. Sa le raspund la comentarii, sa-mi sustin punctul de vedere. Apoi am cedat. M-au complesit. M-au coplesit cu rautatea lor absoluta. Cu negativitatea, cu ura, cu atacurile care nu s-au oprit nici pana azi. Oamenii care mi-au share-uit articolul nu au mai contracarat, am ramas eu in fata plutonului de executie. Asa ca am fugit. Ca o LASA.

Mi-e rusine si sunt si extrem de furioasa in acelasi timp. Stiu ca e greu de luptat. E greu sa stai drept cand astia te vantura in ultimul hal. E greu sa te lupti cu morile de vant. Si cel mai greu e sa te lupti cu ura aia gratuita. I-am intrebat, de mai multe ori, ce sta la baza actiunii lor. Cu ce se simt amenintati, ce le pune in pericol viata de familie. Am ramas intotdeauna fara raspuns. M-au atacat mai mult in schimb. Au sters cu mine pe jos ba niste inculti, ba niste copchii cu vreo 15, 20 de ani mai mici ca mine, ba niste habotnici, ba niste pierde vara, ba niste neispraviti. Altii, mai cu capul pe umeri au pastrat o anumita conduita si diplomatie, mascand fara succes un mic hitler sau ceausescu in fiecare dintre ei.

O persoana care a dat share a spus ca articolul meu dezarmeaza orice homofob. Vezi sa nu. Oamenii sunt atat de plini de venin! Armele mele sunt putine, insa sunt puternice. Dar am uitat sa-mi iau scut. Vezi tu, daca nu ne aparam intre noi, daca nu suntem uniti, daca nu stam drepti, ne doboara rautatea asta gratuita. Pe oamenii cu vocea puternica ii mai ia durerea in gat. Daca e ceva ce ma dezarmeaza mai mult decat ei, sunteti voi! Voi cei care aveti aceleasi pareri ca si mine, voi cei care aveti aceleasi credinte. Uneori ma simt ca ultima nebuna in mijlocul campului de lupta, fluturand steagul ala colorat. Ma uit in stanga, ma uit in dreapta si nu mai vad nici un aliat. Citez un mare intelept in viata: Pai ce facem mai nene mai?

Dupa ce am fugit zilele astea ca o lasa, mi-am dat seama ca nu faceam nimic altceva decat sa ma regrupez. M-am trezit cu chef de a-mi spune parerea. Asa cum o fac intotdeauna. M-am trezit cu chef de a nu mai lasa niste indobitociti sa-mi explice cum e viata si cum ar trebui sa mi-o traiesc pe a mea. Istoria este plina de astfel de exemple. Sunt cei care au aruncat prima piatra, sunt cei care ardeau femei pe ruguri, sunt cei care te intrebau daca esti gata sa te confesezi, sunt cei care au sustinut dictatorii, sunt cei care au strans 3 milioane de semnaturi. In spatele habotniciei lor traieste fascismul. Iar noi nu vrem sa intelegem si sa vedem ce se intampla. Nu ne convine, dar nici nu suntem uniti. Ne lasam glasurile purtate doar de vant si ne retragem inapoi in vizuina.

M-am apucat de acest blog tocmai pentru asta. Nu am vrut sa scriu despre fustite, rochite si cremite. Am vrut sa fie o moldoveanca hai hui. Eu. Cu bune si cu rele, cu reusite si pacate, eu. Nu-s perfecta, oi gresi pe alocuri, insa o moldoveanca nu tace niciodata. Nu tace si daca isi pune si mainile in sold, sa va fie frica. O moldoveanca o sa lupte intotdeauna pentru drepturile oamenilor si pentru egalitate. Orice mi-ati spune voi, niciodata nu o sa aveti cum sa argumentati o ura fata de persoanele care iubesc persoane de acelasi sex. Nu aveti cu ce. Sunteti mai lasi decat am fost eu zilele astea. Iar urii gratuite, eu, Laura Belecciu, azi ii declar razboi!

18 Comments on Sunt o lasa!

  1. cricricri
    June 4, 2016 at 10:32 pm (4 years ago)

    “Suntem cu totii diferiti. Din fericire.” Ziua in care o sa intelegem asta va fi in sfarsit pace pe pamant. Sau nu. Mie imi place ceva, altora altceva si ghici ce? Nu e absolut nici o problema.’
    ‘Eu chiar te-am crezut , insa se pare ca toleranta ta nu a durat mai mult de cateva articole pe blog :

    ” M-am trezit cu chef de a nu mai lasa niste indobitociti sa-mi explice cum e viata si cum ar trebui sa mi-o traiesc pe a mea.”

    Te rog sa ne arati si noua acele comentarii care te-au jignit la modul personal.
    Apropo , mi-a placut cuvantul asta , copchii .Mi s-a inmuiat inima si mi s-a facut dor de Moldova si de moldovenii mei dragi. Stii de ce sunt frumosi moldovenii ? Pentru ca sunt oameni sinceri .
    PS : eu cine sunt , micul Hitler , Ceausescu ,habotnic , pierde vara , neispravit?

    • Laura Belecciu
      June 5, 2016 at 9:50 am (4 years ago)

      Cristian, comentariile nu pot fi facute publice pentru ca sunt rusinos de indecente. Contin un limbaj extrem de vulgar. Este o foarte mare diferenta intre a accepta ca oamenii sunt diferiti si a “tolera” valuri de jigniri dincolo de orice urma a decentei. Esti baiat destept. Nu amesteca lucrurile si nu incerca sa-mi interpretezi cuvintele intr-un fel in care sa-ti dai niste raspunsuri de care ai nevoie. Citeste negru pe alb. Nu e nimic printre randuri.

  2. IuliaT
    June 5, 2016 at 2:42 am (4 years ago)

    Imi place energia ta. Si determinarea. Imi pare rau ca mult timp m-am ascuns sa imi spun sau sa imi sustin parerile. De ce? Tocmai pentru ca sunt oameni care nu au nimic mai bun de facut decat sa te contrazica. Sa isi imprastie ura si negativitatea doar pentru ca pot. De fapt mie nu imi plac deloc confruntarile. De cele mai multe ori “mor cu dreptatea in mana” pentru ca nu vreau sa supar pe nimeni, nu vreau sa se simta nimeni prost sau unii au iq-ul cam cat numarul meu de la pantofi (am 35 btw) si nu ai cum sa ai o conversatie civilizata in contradictoriu. Or sa fie tot timpul oameni care or sa incerce sa te reduca la tacere, doar pentru ca ai ceva de spus, un scop pentru care sa lupti. Eu tot ce pot sa spun este: tine fruntea sus, pieptul inainte si fa-te auzita! Chiar ai un cuvant de spus (si stii cum sa o spui) si poate nu o sa reusesti sa schimbi sau sa salvezi lumea. Dar poate un om o sa asculte ce ai de zis. Inca unul o sa aprobe, iar altul o sa se mandreasca de faptul ca gandesti ca el. Keep up the good work!

    • Laura Belecciu
      June 5, 2016 at 9:51 am (4 years ago)

      🙂 Iulia, multumesc pentru cuvinte. Cu tacerea nu se face nimic. Nu trebuie sa superi pe cineva. Trebuie doar sa nu te superi pe tine.

  3. Teodora
    June 5, 2016 at 11:15 am (4 years ago)

    De mai mult timp ma tot gandesc si ma razgandesc cu privire la ”coming out”, nu neaparat fata de ceilalti cat fata de mine. Scriu asta aici fiindca articolul tau m-a facut sa simt un anumit lucru pe care nu stiu, acum pe moment, sa-l numesc. Trebuie sa fim uniti, acesta este cel mai important lucru, indiferent daca alegem sa ne punem un label sau nu. Daca nici noi nu ne putem sustine reciproc nu putem avea pretentia ca altii sa o faca. Din pacate nu cred ca se va schimba ceva prea curand in Romania, nici la nivel legislativ si in niciun caz la nivelul educatiei si al bunului simt. Cei care ne simtim atacati de lucrurile ce se intampla in ultima vreme cu privire la semnaturile vietii avem datoria de a ne informa in primul rand pe noi insine, sa avem argumente si nervi de fier fiindca altfel cauza e pierduta… Personal cred ca o schimbare in mentalitatea colectiva e mult, mult mai importanta decat o schimbare legislativa bagata pe gat acestui ”minunat” popor. Cum o sa se intample (sau daca), ramane de vazut. Imi pare rau ca ai primit atatea comentarii pline de ura de la niste oameni care poarta ochelari de cal si cand dorm insa ma bucur ca nu esti descurajata ci din potriva.

    • Laura Belecciu
      June 5, 2016 at 11:39 am (4 years ago)

      🙂 Teodora, acceptarea de sine este primul pas catre fericire. Rautatea vine din frustrari, frustrarile vin din neacceptare de sine. Un cerc vicios.

  4. Silvia Cercheaza
    June 5, 2016 at 12:30 pm (4 years ago)

    Stiu ca e greu, dar nu incearca sa nu te cobori la nivelul celor care te insulta. Imi aduc aminte de emisiunea recenta pe aceasta tema in care Remus Cernea incerca sa poarte un dialog cu un anume domn Bichir, si acesta se comporta exact ca un copil de gradinita.
    Cand cineva ca doamna Rodica Domuta (ale carei comentarii le-am “admirat”si in alte randuri, afirma: “Nmeni nu dooreste sa-i ostarcizeze pe homosexuali si nici sa-i discrimineze. Discriminarea se refera la drepturile omului”. Ca sa ai un dialog ar insemna sa-i explici ce inseamna om, ce inseamna drepturi, ce inseamna ostracizare, ce inseamna a dori… Prea multa bataie de cap ^_^

  5. Silvia Cercheaza
    June 5, 2016 at 12:35 pm (4 years ago)

    Nu am reusit sa editez comentariu. Am vreut sa spun “dar incearca sa nu te cobori la nivelul celor care te insulta.” Mereu imi scapa cate ceva….

  6. Tyrion
    June 5, 2016 at 1:08 pm (4 years ago)

    Ca o persoana bi, nu vad rostul in aceasta lupta. Sa te lupti cu homofobia in tara asta e ca si jucatul sahului cu un porumbel. (stiti metafora)

    Prin declaratiile deschise nu as atrage decat ura, de care incerc sa scap. Nu vreau sa fiu nevoit sa indur toate insultele meltenilor cand nu e necesar. Da, e trist, da, traim intr-o societate de rahat, dar asta e doar una dintre probleme. Ne-ar trebui vreo 50 de ani, legi stricte si un sistem educational care sa functioneze ca sa putem macar sa incercam sa schimbam situatia.

    Dar Romania este condusa de biserica, de mentalitatea comunista si pupincurista, de spiritul de turma si de sentimentul ca oricat de prost ai fi, ai dreptate si cu asta b-asta. Oamenii nu stiu ce e bine pentru ei, si traim ca acum 100 de ani din cauza asta.

    Pe scurt, mai bine te duci intr-o tara mai civilizata. Apar mult mai multe avantaje in afara de drepturile LGBT. E greu, dar orice om civilizat trebuie sa traiasca intr-o societate civilizata, si nu e nimeni obligat sa lupte cu masele de prosti.

    • Laura Belecciu
      June 5, 2016 at 11:05 pm (4 years ago)

      Tyron, eu nu sunt bi, nu sunt gay. Sunt hetero. Si am locuit 9 ani in afara Romaniei. Mie imi place in Romania, de aceea m-am si intors. Vezi un articol de-al meu care explica fix asta. Mai cred ca sunt si foarte multi oameni minunati aici.

    • Silvia Cercheaza
      June 6, 2016 at 9:55 pm (4 years ago)

      Stiu ca uneori ai impresia ca te lupti cu morile de vandt, dar niciun drept nu a fost castigat usor. Ni se pare ca ura prinde teren insa aceste voci nu fac decat galagie. Tune it out !

  7. Adrian POPA
    June 5, 2016 at 6:10 pm (4 years ago)

    Dupa ce ti-ai luat atita muie, dupa ce ai fost dezvirginata, vrei sa ai si ghiveciul spart? (adica fututa-n cur)

    • Laura Belecciu
      June 5, 2016 at 11:07 pm (4 years ago)

      Am sa las comentariul dumneavoastra aici, ca sa inteleaga toata lumea ce spun in articol.

      • Silvia Cercheaza
        June 6, 2016 at 10:00 pm (4 years ago)

        “Never argue with stupid people, they will drag you down to their level and then beat you with experience.”

        “never to wrestle with a pig. You get dirty, and besides, the pig likes it.”

        sau motto-ul meu personal “push the ignore button ^_^”

      • Raluca
        June 14, 2016 at 3:35 pm (4 years ago)

        Laura, oamenii nu sunt homofobi sau rasisti sau etc, ci doar tristi, frustrati si incapabili sa fie empatici…

        Orientarea sexuala, religia, culoarea nu te definesc ca om. Prostia, nemernicia, rautatea si lipsa crasa de empatie si bun simt o fac.

        Cred ca termenul de ‘normal’ ar trebui sa primeasca o definitie noua, departe de frustrarile emotionale si sexuale ale unei mase (hetero) care este incapabila sa isi traiasca viata in liniste si armonie, cu bun gust si bun simt… fiecare pentru propria persoana si pentru semeni. Si mai cred ca ‘normal’ este sa ii respecti pe ceilalti asa cum te respecti pe tine, indiferent de culoare, religie, orientare sexuala, etc.

    • Melcul Demonilor
      June 6, 2016 at 12:32 pm (4 years ago)

      De pe blogul lui Adrian Popa, zis si “demonul melcilor” (armitage49.wordpress.com)
      “Despre mine
      M-am născut nu prea știu când. Dar fără regrete si tendințe de suicid. Anii au trecut și am rămas ca atunci. Adică mai cred în ziua de mâine, o apreciez pe cea de ieri și o trăiesc pe cea de astăzi. În rest încerc să intru în rândul lumii, pentru că tot timpul merg alături de drumul celorlați, adică pe al meu întotdeauna. Fac asta dintr-o grijă absurdă pentru cei din jurul meu. Nu vreau să fie striviți de călcătura mea neiertătoare.”
      E dur gagiul, programeaza in Delphi!

  8. Vlad
    June 5, 2016 at 10:01 pm (4 years ago)

    Felicitari pentru articol, Laura! Recunosc, sunt prima oara pe blogul tau (cu siguranta nu si ultima) si nu stiam articolul la care faci referire, insa l-am citit acum si am fost foarte impresionat, mereu raman placut surprins cand vad oameni care gandesc ca tine la noi in tara. Inca de la primele randuri ai descris exact ce simt eu, de multe ori prefer sa tac decat sa le raspund persoanelor pline de ura, pentru ca mereu sunt niste (ma scuzati) prosti, cu argumente incredibil de imbecile, de imi doresc sa nu mai ies vreodata din bula mea. Pacat ca vocea lor este intotdeauna cea mai tare. Keep up the good work, avem nevoie de mai multi oameni ca tine 🙂

  9. Nautilus
    November 17, 2016 at 9:31 am (4 years ago)

    “O ura de aia extrem de gratuita, fara o baza solida. Ura aia razgaiata, al omului care nu zice nimic in afara de nu-mi place mie si gata. In prima faza am incercat sa tin pasul cu ei. Sa le raspund la comentarii, sa-mi sustin punctul de vedere. M-au complesit. M-au coplesit cu rautatea lor absoluta. Cu negativitatea, cu ura, cu atacurile care nu s-au oprit nici pana azi.”

    În 2016, automobiliştii ar putea spune că au vreo 10 ani de experienţă în a fi sacii de box în problema asta…