Ne grabim si ne place

A fost mama in vizita cateva zile la mine si tare bine a mai fost. Am incercat sa ii acord cat mai mult timp si sa-i ofer prioritate in programul meu mereu plin. Vineri am avut multa treaba asa ca a avut program de voie si dupa cateva ore petrecute la Art Safari a ales sa mearga la cumparaturi. Seara imi arata ce si-a cumparat si cum a facut super dealuri pentru ca a fost atenta la oferte si la preturi. I-am admirat hainutele noi si am felicitat-o pentru dealurile de preturi. Apoi creierul meu a mers mai departe. Dupa cateva minute mi-am dat seama ca ea inca vorbea despre asta cu bonurile in mana. I-am spus direct, sa ma ierte, dar eu nu mai am cum sa am aceasta conversatie.

Ne grabim si ne place

I-am explicat ca eu fac o sumedenie de lucruri intr-o singura zi si in acelasi timp creierul meu lucreaza la multe altele in acelasi timp. Nu mai pot sa am o conversatie pentru lucruri atat de neinsemnate care sa dureze mai mult decat livrarea unei informatii. A fost o descoperire destul de interesanta pentru mine. Mi-am dat seama de inca o diferenta uriasa intre generatii si capitala vs provincie. Mama locuieste la Iasi si nici ea nu sta o clipa locului. Insa cam tot ce face este pentru ea. Gospodareste casa, gradina, animalutele pe care le are. Si asta da, ii ocupa tot timpul. Ca nu e lucru usor sa tii o gospodarie de unul singur. Mai ales daca iti doresti sa ai legume si fructe din ograda proprie.

Am auzit multi oameni cu mine in frunte zicand ca ar fi minunat daca ziua ar avea 48 in loc de 24 de ore pentru ca asa am ajunge sa mai avem timp sa facem si alte lucruri care ne sunt mai apoape de suflet. Pun pariu ca am munci si mai mult in schimb? Ca ne-am largi timpul si l-am umple cu realizari profesionale in detrimentul celor personale? In hora asta am intrat cu totii si jucam si dupa ce nu ne mai tin picioarele. A devenit atat de normal! Eu credeam ca sunt cat de cat echilibrata pana la aceasta experienta cu mama. Imi petrec timp cu oameni dragi, ma plimb, ma duc in parc. Insa nu mi-am dat seama nicioadata ca si in aceste momente creierul meu functioneaza la viteze ametitoare. Face planuri, calcule, isi imagineaza diverse, creaza, lucreaza. Non stop.

Imi place viata mea agitata. Muncesc deja de 17 ani si nu as putea sa stau o clipa locului. Nici nu mi-as permite sincer. Nu ma tine contul bancar sa nu fac chestii trestii. Imi si place ce fac. Tot. As face si mai mult. Imi imping limitele si vreau sa invat cat mai multe lucruri noi. Imi place sa vad ca sunt buna in ceea ce fac. Motivatia banului e cea mai putin importanta, insa am invatat de mult ca e important sa fiu platita exact cat imi este valoarea si sa nu fac acte de caritate in business decat atunci cand un om are o reala nevoie de ajutor. Am ajuns sa-mi identific o parte din mine cu realizarile pe plan profesional si o iau ca pe o chestiune de normalitate. Cum sa nu ma defineasca ca om si munca pe care o fac? E o continuare a mea, a mintii mele si asta ma face fericita.

Nu mi-as umple niciodata timpul, creierul si viata cu ceva ce nu mi-ar face cinste sau nu mi-ar fi o extensie a personalitatii mele. Imi place graba asta si creierul care lucreaza non stop pentru a merge cat mai departe atata timp cat fac doar ceea ce-mi place. Poate o sa credeti ca sunt o razgaiata. Poate ca sunt. Dar mi-am impus si am impus tuturor din jurul meu asta. Nu as sta o secunda intr-un job doar pentru bani, orica nesiguranta in ziua de maine am. Atunci as fi nefericita. Atunci m-as intreba. Unde ma grabesc daca nu ajung nicaieri sau daca oi ajunge undeva cu ce bucati din mine mai ajung acolo? Cine voi fi eu la un finish line dupa un drum plin de compromisuri?

1 Comment on Ne grabim si ne place

  1. cricricri
    May 18, 2016 at 9:24 pm (2 years ago)

    graba distruge relatiile dintre oameni

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Comment *