De ce m-am tuns

Stiam de Brave Cut de ceva timp…de anul trecut. M-am gandit intotdeauna ca as vrea sa-mi donez si eu parul, dar cum trecea timpul, uitam. Nu uitam, va dati seama. Doar ma faceam ca uit. Pentru ca mi se parea ceva cu adevarat curajos. Si nu ma simteam asa.

De ce si mai ales pentru cine m-am tuns

Acum 2 saptamani, iar am simtit ca trebuie sa o fac. Sentimentul era mai puternic decat alte dati. Asa ca am luat-o pe partea cealalta si mi-am pus urmatoarea intrebare: De ce nu m-as tunde? De fiecare data imi venea acelasi lucru in cap. Frica de a avea par mai putin si asumarea unei tunsori cu multi centimetri in minus. Apoi m-am gandit la cei pentru care as face asta si mi-am dat seama ca nu-mi ramane decat sa sun si sa fac o programare. Am ales Tribute Salon pentru ca il cunosc de multi ani pe George Soare, imi este prieten de ceva ani si stiam ca voi iesi “invingatoare” din mainile lui.

Ce inseamna Brave Cut? Fundatia Renasterea a lansat aceasta campanie ca simbol al luptei impotriva cancerului de san. S-au stabilit parteneriate cu saloane de hairstyling din Bucuresti, care asigura gratuit recoltarea parului donat, dar si tunsoarea draguta de care te bucuri apoi.

De ce m-am tuns

In Romania, 1 din 6 femei este diagnosticata cu cancer la san, in fiecare an. Tratamentele impotriva cancerului duc la pierderea parului si conduc la scaderea increderii in sine a pacientei. O peruca de par natural devine o necesitate intr-o perioada delicata a vietii acestor femei.

Costul unei peruci din par natural este foarte mare. Doar manopera pentru o peruca cu par scurt ajunge la 900 de lei, iar pentru una cu par lung la 1500 lei. Pentru realizarea unei peruci este nevoie de 5 codite in cazul parului bogat si de 7 codite pentru cel subtire. Lungimea minima a unei codite este 15 cm. Daca nu puteti dona par sa stiti ca puteti dona bani care vor ajuta la constructia perucilor. Puteti intra pe site-ul Fundatiei Renasterea. Acolo gasiti detalii despre tot felul de proiecte care le poarta semnatura.

De ce m-am tuns 1

Dupa ce m-am tuns nu am mai inteles frica pe care o aveam inainte. Mi se pare atat de normal incat ma mira cuvantul curaj asociat tunsorii. Parca mi se face un pic rusine chiar. Mai ales cand ma gandesc la femeile care au ramas fara par si de cat curaj au ele nevoie pentru a duce lupta pana la capat cu fruntea sus. Nu mi se pare ca am facut un gest chiar atat de mare. Am renuntat la vreo 20 de cm din par, iar noua tunsoare imi place la nebunie. Am facut jumi-juma cu cineva. Nu stiu cine e, probabilitatea sa stiu vreodata este inexistenta. As vrea sa-i spun ca-i frumoasa! Frumoasa si puternica! Si mai ales as vrea sa-i spun ca e o supravietuitoare!

P.S. : Azi am avut parte de o surpriza. O colega, inspirata de gestul meu, s-a tuns si ea. Sunt tare mandra de ea. 🙂 Bravo Agnes!!!

 

 

1 Comment on De ce m-am tuns

  1. Agnes
    April 18, 2016 at 3:57 pm (5 years ago)

    Hihi <3 We should start a movement :))