La zoo nu-i circ

Am citit un articol care spune ca parintii care isi duc copiii la circ si la zoo sunt cretini. In articol erau descrise chinurile la care sunt supuse animalele de la circ si spatiile mici din zoo. Nimic mai adevarat. Asa e! Sunt mai mult decat de acord! Nu as aplauda niciodata un animal chinuit. Despre gradinile zoologice am insa si o alta parere.

La zoo nu-i circ

Paris 2000

Inainte sa incepeti sa aruncati cu pietre ascultati-ma pana la capat si sa intelegeti ca aici nu
voi vorbi despre acele gradini zoologice in care animalele stau neingrijite, nehranite si in conditii precare. Zoo de acest fel ar trebui inchise si aspru pedepsite. Acolo va ajut si eu cu cataroaie. Dau pana ii extermin daca e.

Eu cred ca iti este mult mai usor sa iubesti ceva ce vezi si cu care poti relationa in vreun fel. Nu prin poze de pe net, asa cum zice articolul respectiv, pentru ca inainte sa existe netul aveam atlase intregi cu fotografii. Deci nu mi se pare o remarca tocmai relevanta. Atunci cand vezi animalul in carne si oase incepi sa-l cunosti si automat sa-l iubesti. Iar pentru ca-l iubesti, vei ajunge sa iti doresti sa-l ocrotesti.

La zoo nu-i circ 1

Hai sa va dau un exemplu ca sa intelegeti mai bine unde bat. Steve Irwin. Un mare ecologist care iubea atat de mult animalele incat a ajuns sa moara din cauza asta. A trait toata viata cu si printre animale, parintii lui fiind implicati in tot felul de programe de salvare a lor. Steve avea o gradina zoologica. Da. Credeti voi ca un om ca Steve ar fi chinuit acele animale vreodata? NU. Din contra. El avea in derulare tot felul de programe pentru ajutorarea animalelor.

Gradinilie zoologice au ramas undeva in mintea noastra ca fiind locul unde animalele sunt tinute in captivitate fiind “furate” din sanul naturii. Asta nu se mai intampla demult. Animalele din zoo sunt in captivitate deja de foarte multe generatii. Nu mai ia nimeni leul din savana si-l baga in cusca la Zoo (va rog nu uitati de al doilea paragraf). Gradinile zoologice s-au transformat in locuri in care se fac studii pentru ajutorarea si mentinerea un echilibru pentru animalele din salbaticie, locul in care se incearca salvarea speciior pe cale de disparitie, locul in care ajung animale in nevoie.

La zoo nu-i circ 2

Am vizitat deseori gradinile zoologice din marile capitale ale lumii. La cea din Viena am stat cateva ore pe o banca doar ca sa ma uit cum mananca un urs panda. La cea din Barcelona am stat cateva ore si m-am imprietenit cu o mama urangutan si fiul ei zgubilitic. Am comunicat. Vazand ca prietena mea mi-a intans un pachet de gume, mama urangutan a intins si ea mana spre mine. Dupa ce i-am explicat prin gesturi ca nu am cum fizic sa ii dau ceva, mi-a tras o privire de genul “nu stii nimic”, s-a dat jos de pe bancuta ei, a luat o mana de paie si mi le-a dat printr-o gaura. Nu. Nu i-am dat guma. I-am dat o crenguta. Pe langa paie mi-a dat o amintire pe care o s-o port cu mine mereu. In New York am ramas cu privirea impietrita si m-am bucurat de grandoarea celui mai frumos tigru, in Tokyo am admirat meduze uriase, in Paris aveam ochii cat cepele si un zambet imens pe fata, placut surprinsa de spatiile uriase de care se bucurau animalutele.

La zoo nu-i circ 3

Intotdeauna, orice vizita la Zoo m-a apropiat de locuitorii ei necuvantatori. Mi-ar fi placut ca, intr-o alta viata, sa fiu una din persoanele care ajuta direct. As face research, i-as spala, i-as ingriji, le-as darui iubire vesnica si as face tot posibilul sa nu mai existe specii pe cale de disparitie. Ei merita tot ce e mai bun, da. Merita sa se bucure de pamant, sa aiba libertate, sa se bucure de orice. Insa Pamantul s-a schimbat atat de mult, incat este nevoie de gradini zoologice pentru a-i ajuta, nu pentru a-i chinui.

Comments are closed.