5 luni de la Colectiv. Oare chiar am uitat?

Ieri s-au implinit 5 luni de la tragedia din Colectiv. E extrem de ciudata senzatia. Pe deoparte am impresia ca a trecut o vesnicie, pe cealalta parte simt ca s-a intamplat ieri. E mult si putin, e atemporal, e in toate felurile. Ceea ce stiu sigur este ca va fi intotdeauna acolo.

5 luni de la Colectiv. Au uitat oamenii?

Aseara am fost la comemorare. In fiecare luna se strang oamenii la Colectiv. Unii se duc si saptamanal. Au nevoie sa fie acolo. Fie sa-si planga fratii, surorile, copiii sau prietenii. Altii, care au scapat cu viata, se intalnesc pentru a se vedea cu alti supravietuitori. Se incurajeaza intre ei. Pe toti ii doare tare. Tot.

Plang de fiecare data. Pe ascuns. Mi-e rusine sa plang tocmai eu. Eu nu am mi-am pierdut vreo ruda sau vreun prieten. Raman fara aer de fiecare data cand ma uit la poliplanul ala cu poze alb negru. Povestile lor le-am auzit de la cei care le-au ramas in urma. Oare nu sunt toti ai nostri? Oare nu puteai fi tu? Ce oameni tari! Ce suflete minunate.

Intrebarea zilei a fost: Au uitat oamenii de Colectiv? Raspunsurile au fost spre da. Intr-unul din grupurile de voluntari Colectiv s-a pus azi un link cu acest topic. Eu am confirmat ca am fost putini oameni. Apoi, prietenii mei si voluntari pentru Colectiv mi-au spus ca ei cu siguranta nu vor uita niciodata, chiar daca nu au fost acolo aseara. M-am gandit mult la asta. Nici prin cap nu mi-a trecut ca ar putea uita vreodata. Daca ai fost implicat, chiar si putin, putin de tot in #colectiv, nu ai cum sa uiti nimic, niciodata.

Eu recunosc. Nu mai sunt atat de activa ca voluntar pentru #colectiv acum. Poate nu a mai fost atat de multa nevoie de mine, poate nu m-a mai tinut sufletul, poate am vrut sa uit de toate rautatile pamantului. Nu stiu. Dar, cu siguranta, nu am uitat. Cum nu au uitat atat de multi oameni. Mai multi decat credeti, mai multi decat cred chiar eu. Insa, pentru multi, marele heirup, marea agitatie au trecut.

E normal sa fie un gol in urma. Cu ce sa-l umple? Nu o sa-l umple 100 de ne-uitari. Am auzit prea multe povesti in care supravietuitorilor li s-a vorbit inuman. Le-au fost aduse injurii, au fost atacati si aratati cu degetul. Oricat de grea a fost viata mea, imi este imposibil sa-mi imaginez atata rautate pura si lipsa completa de empatie. E normal sa existe frustrare cand vezi in ce hal isi bat joc autoritatiile pana si acum, dupa 5 luni de zile de tine, supravietuitor din Colectiv.

Ma iertati, dar nu stiu daca o sa fiu in stare sa scriu ceva super coerent sau super touchy despre Colectiv vreodata. Pe deoparte mi se par de prisos cuvintele, altfel, mi se par necesare. Am asa un mix de sentimente care ma incearca de fiecare data. Unele bune de tot, altele rele de tot. Cred ca ajung sa se anuleze unele pe celelalte cand e vorba de raportat la cuvinte. Este poate cel mai sec text pe care l-am scris, iar ciudatenia este ca l-am scris cu inima tropaindu-mi puternic.

Voi sa aveti putere, dragi oameni! Sa stiti ca noi suntem inca in spatele vostru. Noi inca va sprijinim. Nu va pierdeti increderea. Noi nu am uitat de #colectiv.

2 Comments on 5 luni de la Colectiv. Oare chiar am uitat?

    • Laura Belecciu
      May 16, 2016 at 8:20 am (1 year ago)

      Ba da. Le trebuie reclama. Eu cred foarte mult in puterea exemplului.

      Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Comment *