De ce m-am intors in Romania

Chiar si acum, dupa ceva ani, cand intalnesc o persoana noua care stie sau afla ca nu am locuit 9 ani in Romania, automat ma intreaba “de ce te-ai intors?” Intrebarea vine intotdeauna la pachet cu o fata contrariata si cu un ton usor certaret gen “fata, esti proasta?!”

De ce m-am intors in Romania

Paris vreo 4, Milano 1, Munchen 1, Atena 1, Barcelona 1, si 1 impartit intre Tokyo, Londra si alte locuri de prin lume. Ani minununati! Insa despre anii petrecuti in strainatate voi vorbi cu alta ocazie. Azi vreau sa raspund, inca o data, la intrebarea vesnica. 🙂

Eram satula! Da, te poti satura. E un domeniu greu, in ciuda a ce cred oamenii care nu au lucrat niciodata in moda. In plus, se schimba o generatie, erau oameni noi, tineri, care se comportau fara respect fata de cei mai vechi in meserie. Aici ma refer la designeri, stilisti, fotografi, bookeri, etc. Totul devenea din ce in ce mai superficial, mai rautacios, mai care pe care. Mancatoria aia intre ei mi-a pus capac. Ma saturasem de avioane, haine, machiaj, ma saturasem de blitzuri, de fite, ma saturasem de Paris. Orasul asta iti mananca sufletul incet. Daca iti petreci ani acolo, crede-ma, vei ajunge sa-i simti “povara”. Venise timpul sa ma mut. Venise timpul sa-mi schimb viata.

Am analizat orasele Europei si am decis ca Bucurestiul poate fi o solutie. Locuisem aici doar 1 an inainte de a pleca din tara. Trebuie sa intelegeti ceva din start. Nu sunt genul acela de patrioata care sa spuna ca m-a chemat sangele inapoi. Imi iubesc tara, dar nu am simtit niciodata aceasta apartenenta acerba. Sunt copilul Universului. In plus, daca ma chema ceva inapoi, putea fi Iasul. Bucurestiul imi era semi-strain. Motivul pentru care ma mutasem acolo in urma cu multi ani nu mai exista. Nu aveam familie, ci doar cateva cunostinte. Am ales acest oras pur si simplu. Nu pentru ca era neaparat in Romania, tara mea de bastina.

Nu mi-a iesit din prima. Am fugit inapoi initial. M-am mai jucat inca 6 luni de-a moda. Parca Bucurestiul era prea departe de ce ma obisnuisem eu mai la vest. Apoi, mi-am adus aminte de ce voiam sa renunt. Obosisem de atata singuratate. Prieteni lasati in urma fiecarei mutari, fiecarui avion, bagaje carate din loc in loc. Capul pe perna hotelurilor si doar perne de strans in brate. Imi doream altceva. Mi-am adus aminte ca in Bucuresti puteam sa ma rup, puteam sa fac acel ceva care imi lipsea.

Pentru ca de mica am luat viata-n piept, pentru ca am calatorit atat de mult, am ajuns la concluzia ca doar de mine depinde cum imi va arata viata oriunde as decide sa locuiesc. Oamenii pe care ti-i alegi, drumul pe care mergi hotarat, munca si daruirea iti vor fi intotdeauna pilonii pe care poti sa-ti construiesti un camin.

Ai sa-mi spui ca alte tari vin cu alte oportunitati. Sunt de acord, Insa, tu, cand te duci in alta tara te comporti exact la fel cum o faci in Romania? Permite-mi sa raspund in locul tau: “NU!” Vei fi mai muncitor, mai organizat, te vei ingriji mai mult de tine si de ce te inconjoara. Pentru ca asa iti impune tara respectiva. Daca fiecare dintre noi s-ar comporta asa, aici, in tara noastra, nu crezi ca Romania ar ajunge sa aiba o alta fata? Eu, sincer, cred ca da.

Uite ca au trecut ceva ani de cand locuiesc aici. Am prieteni de suflet, am o cariera frumoasa si o viata de care ma bucur la maxim in fiecare zi.

In noi sta puterea. Nu am primit niciodata ceva de-a gata. Orice poate fi construit. Nu face compromisuri care nu iti fac cinste. Mergi pe drumul tau. Fa-ti o viata frumoasa, de care sa fii multumit. Oriunde ai decide sa locuiesti.

Comments are closed.