De ce nu fac copii

Tocmai am inchis telefonul cu o femeie tare draga mie, care este insarcinata. Nu tin minte ultima oara cand am zambit din momentul in care am raspuns la telefon, pana cand s-a incheiat conversatia! Zambet din ala de te trage de obraji pana la maxim! Atata fericire mi-a transmis, atata bucurie in glas, atat de multa implinire intalneam in fiecare cuvant!

De ce nu fac femeile copii

Mi-a zis, ceea ce iti spune fiecare viitoare mamica: “Sa stii ca nu stii cum e pana cand e!” Apoi, pentru ca ma cunoaste bine, mi-a spus ca atunci cand o sa fiu insarcinata, o sa ma bucur ca si ea si ca o sa fie cu veselie mare! De asta sunt sigura! Si ii multumesc pentru ca vede in mine atata frumos.

In drum spre computer, incercam sa adun toate acele motive care ne fac sa impingem momentul asta intr-un viitor. De ce nu zic in viitor? Pai, fiecare dintre noi il personifica cumva. Viitorul asta, asa cum ni-l proiectam, devine un fel de prieten si aliat in drumul nostru. Iti da o stare de confort viitorul asta, sau acel “intr-o zi”. M-am pierdut pe drumul cautarilor de motive. Poate pentru ca am ramas cu fericirea ei in suflet. Si nu, oare, palesc ele in fata ei?

Stiu ca pana maine imi trece. Mine ma intorc la vechile “probleme”: siguranta financiara, la partenerul care nu exista acum in viata mea, la fricile tipice legate de sarcina in sine, la gandurile: “oare ce fel de mama o sa fiu?”, “ce ofer?” “dar cu mine cum ramane?”, etc, etc. Sunt multe, poate prea multe. Poate despre asta este vorba. Poate gandim prea mult. Poate e un subiect care nu ar trebui atat de mult gandit, ci mai mult simtit.

Cea mai mare frica a mea este ca nu voi mai avea ocazia sa fiu “imperfecta”. Ca atunci cand voi fi mama, va trebui sa fiu, cel putin idealul meu de perfectiune. Eu sunt zurlie, spontana, fac greseli, ma impiedic, cad, o iau de la capat, inca invat. Da! Inca invat! Inca ma dezvolt! Mi-e frica! Daca o sa-i “predau” viitorului meu copil toate aceste imperfectiuni? Daca nu o sa-l invat ce trebuie si pachetul cu care vin nu este ce-i trebuie? Daca si cu parca se plimbau in barca. Vedeti cat de mult gandesc?

In seara asta o sa raman cu zambetul transmis de prietena mea pe buze. Apoi, o sa ma pun la caldurica vorbelor “intr-o zi”. Sunt convinsa ca acea zi va fi asa cum spun toate femeile insarcinate, contrar fricilor, gandurilor si motivelor din capul meu.

 

3 Comments on De ce nu fac copii

  1. cricricri
    May 6, 2016 at 8:19 pm (2 years ago)

    intr-adevar , oamenii se transforma atunci cand devin parinti. E normal , e natural , ca la animale…nu tre’ sa faci nici un efort . Vine de la sine. DAR E SUUUUUUPEEEEER BIIIIIINEEEEEE !!!! Si cu cat mai multi , cu atat e mai bine! Acu’ ii inteleg si eu pe Angelina si pe Brad.

    Reply
    • Laura Belecciu
      May 8, 2016 at 7:02 pm (2 years ago)

      🙂 vine si randul meu

      Reply
  2. cricricri
    July 14, 2016 at 9:42 pm (2 years ago)

    un copil e o minune! NICIODATA nu va sta in calea afirmarii noastre in societate. Decat daca vrem sa ducem o viata destrabalata. Copilul sau copiii care ni-i daruieste Dumnezeu ne ajuta sa pastram nealterat copilul din noi .S-au il poate reinvia , daca am facut prostia sa-l omoram din prea multa dragoste de sine.D-aia imi plac mie moldovencile , ca-s fete curajoase , istete si sincere.

    http://www.activenews.ro/stiri-social/Mesajul-adolescentei-cu-copil-care-a-luat-BAC-ul-cu-9-96-Nihil-Sine-Deo.-Dumnezeu-nu-te-uita-135018

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Comment *