Copiii buni merita povesti macabre

La invitatia dragii mele Noemi Meilman, saptamana trecuta am fost la un eveniment micut si tare cool. Niste oameni talentati s-au adunat laolalta si au deschis LOOTforever. Este un design store care aduce si produce obiecte frumoase si functionale.

Povestile macabre ale copilariei

La shop puteti sa gasiti produse de la The School of Life, un brand londonez pornit de Alain de Botton, de la Ontwerpduo, olandezii care produc obiecte pornind de la povesti pe care le descopera, Iris Hantverk, suedezii care fabrica cu ajutorul comunitatii de orbi, Moebe, Pigmee, Simple.Knits, Sanna Trotsman si alte obiecte si haine produse local de LOOTforever si http://visuellatelier.ro. Magazinul e deschis cu programare pe http://www.lootforever.com intre 11am-4pm.

Povestile macabre ale copilariei 2

Am descoperit o groaza de obiecte care mi-au placut, dar ce mi-a atras indeseobi atentia este lumanarea inspirata de prima poveste a lui Hans Christian Andersen. Cum asa? o poveste de care nu am auzit? Sa ne intelegem! Ai mei au descoperit ca citeam la 4 ani si pana pe la 9 ani nu am facut nimic altceva decat sa citesc sute de povesti. Eram disperata! Romanesti, arabe, persane, nemtesti, grecesti, chinezesti, englezesti si mai ales danezul meu preferat, Hans. Oh, Hans, ciudatule!

Povestile macabre ale copilariei 1

I-am citit povestile de atatea ori si de tot atatea ori le-am ascultat la pick-up. Le-am cautat de curiozitate pe Trilulilu intr-o zi, le-am reascultat, si mi-am dat seama ca inca le stiu pe de rost. Am citit sau mi-au fost citite destul de multe povesti triste (muama cat am mai plans la Singur pe lume), insa nimic nu mi s-a parut mai dur, mai macabru si mai dureros decat ce am gasit in scrierele dubios de frumoase ale lui Hans Christian Andersen. De la mica sirena care trece prin niste chinuri groaznice(nu, nu e ca in Disney) si la sfarsit se sinucide, la printesa care isi salveaza fratii transformati in lebede facandu-le camasi din urzici, la fetita cu chibriturile care moare inghetata in noaptea de Craciun.

Chiar si in povestile care au totusi un happy ending Hans Christian Andersen isi tortureaza personajele. Le face sa sufere, sa fie batjocorite, sa munceasca din greu si sa plateasca cu varf si indesat zambetul ala de la final.

M-am socat atunci? Nu. Ma sochez acum. Dar atunci le-am luat ca atare, le-am trait. Si cred ca m-au si ajutat mult in viata. In loc sa fie cu Barbie sau cu printul care o salva pe blonda de ea sau cu totul de-a gata, am invatat ca in viata trebuie sa muncesti mult, ca nu e totul roz si ca exista si oameni rai. Am invatat ce este acela sacrifciu si daruire, ca o ratusca urata are si ea sentimente si mai ales ca, uneori, chiar daca iti dai si viata pentru o iubire, este in zadar.

Invata-ti copilul ce e aia empatia si iubirea! Le gasesti din plin in povestile lui Andersen! Asa dure cum sunt, ele sunt pline de invataminte care ii vor fi de folos omului mare de maine! 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Comment *