Rusinea unui fumator

Oboseala mare, lenea de sfarsit de zi, o canapea, o tigara si un laptop deschis. O fi fost Universul, o fi fost faptul ca tot i-am dat like-uri pe Facebook, o fi fost coincidenta, cine stie? Cert este ca am dat peste un post al lui Mihai Vasilesccu- Lasatul de lasat de fumat (sau cum poti dovedi ca esti bou). M-a luat iar sentimentul ala de rusine absoluta pe care numai un fumator care s-a lasat si s-a reapucat il simte.

Rusinea unui fumator

Pentru ca am facut cunostinta cu tigara destul de devreme si pentru ca la 18 ani m-am mutat in Paris, a fi fumator a fost intotdeauna o normalitate pentru mine. Mi-a placut intotdeuna sa fumez. In afara de prima data. Nu cred ca exista fumator care sa-si aduca aminte de primul fum tras dintr-o tigara ca fiind divin. Nu! A fost scarbos, inecacios si urat mirositor. S-a lasat cu o tuse grozava si o senzatie de ameteala si voma. Dar copilului rebel si idiot din mine i s-a parut cool.

Mihai mi-a adus aminte de Mark Twain care spunea ca cel mai usor lucru din lume este sa te lasi de fumat. El a făcut-o de mii de ori. Nimic mai adevarat. E mai mult decat usor sa te lasi de fumat. Sa nu te mai apuci e jmecheria jmecheriilor!

Locuiam in Neuilly-sur-Seine, o suburbie tare linistita si frumoasa a Parisului si pentru ca lucram foarte mult si nu mai aveam timp sa ajung la sala, m-am hotarat sa incep sa alerg. In prima dimineata m-am intors acasa in patru labe, gafaind si mult mai devereme decat planuisem. Asa greata mi s-a facut de propria-mi persoana, incat am hotarat sa ma las de tigari pe loc. Timp de 3 luni n-am mai pus tigara deloc in gura. Apoi, pentru ca terminasem seria de joburi stabile si a trebuit sa ma intorc la castinguri, m-am reapucat de fumat. Rusine! Atunci mi-a fost doar un pic. Aveam 21 de ani, la Paris se fuma in draci si inca era vazuta ca o chestie maxim de fashion.

Rusinea unui fumator 1

A doua oara m-am lasat, m-am lasat serios! Adica m-am laudat sistematic. Pe Facebook si face to face! Cum mai trecea o saptamana, cum venea statusul! O luna, 6 luni, un an! Yuhuuu! Ma simteam cea mai tare din parcare! Si parcarea era plina de fumatori! Cine mai era ca mine? Nu conta! Ma simteam bine! Rupeam bicicleta, banda! Miroseam a viorele si respiram cati 10 fumatori odata!

Asta cu motivele lasatului si reapucatului de fumat sunt atat de neimportante! Conteaza doar ca o faci! De ce, deja devine irelevant. Cum as putea eu sa-ti explic vreodata cum m-am reapucat de fumat? Cel mai prost ma simt cand ma intalnesc cu oameni(chiar si acum) care imi zi: “A! tu nu mai fumezi!” sau “Da tu nu te lasasei de fumat?” Las ochii in jos de fiecare data. Si cand ma intreaba de ce m-am reapucat, raspunsul e intotdeauna acelasi: DE PROASTA!

Culmea e ca ca nu mi-e rusine cand fumez ci doar atunci cand imi amintesc sau imi reamintesc altii ca la un moment dat am fost si nefumatoare! Si era cam bine! Stiu ca o sa ma las din nou. Pana atunci, ma iertati, dar ies pe balcon sa trag un fum!

2 Comments on Rusinea unui fumator

  1. SP
    April 9, 2016 at 2:18 pm (3 years ago)

    Cred ca prima greseala a unui fumator este sa se considere nefumator. M-am regasit in incercarile tale esuate de a deveni nefumator, pana mi-am dat seama ca voi ramane o fumatoare toata viata. Acum sunt doar in perioada de abstinenta si sunt constienta de efectul primei tigari:). Ce ma bucura este faptul ca nu mi-am impus sa ma las de tigari, totul a venit natural, dupa aproximativ 15 ani de umblat pe drumul asta … vedem ce-o sa iasa:)

    Reply
    • Laura Belecciu
      April 9, 2016 at 2:49 pm (3 years ago)

      Bine zis! Eu iti urez sa fii fumatoare abstinenta cat vrei tu! 🙂 Asa cum sper sa-mi iasa si mie intr-o zi nu foarte indepartata.

      Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Comment *