Doi preoti bipolari si un dascal cu privire neortodoxa

In weekend am fost la un botez, deci am fost la o biserica. Care biserica, nu conteaza. Ori nu am mai fost eu demult la biserica, ori asa se face mai nou, cine stie? Oricum, eu m-am distrat copios.

Doi preoti bipolari si un dascal cu privire neortodoxa

Au fost nu unu, ci doua botezuri simultan. Cu oameni straini, nu era ceva organizat de niste prieteni de familie sau ceva de genul. Bun, na, asa s-o mai face. O colega ne-a marturisit ca ea a fost odata la un botez cu 10 copii. M-a luat la faza asta. De cand am intrat, preotii au inceput sa ne instruiasca mai ceva ca la armata! “Acolo (unde urmau sa imbrace copiii) nu sta nimeni! De aici pana aici, sa nu vad om!”; “Stati aici, nu stati aici!”; “Sa stiti varsta parintilor!” Sa aia, sa cealalta. Totul spus pe un ton “hotarat”, ca sa inteleaga toata lumea.

Cel mai mila mi-a fost de saracele nase! Daca nu le-a intors si pe o parte si pe alta, le-au certat, le-au “organizat”, ce mai! Au facut un misto constant de ele si capacitatilor lor de a tine un copil in brate. A fost amuzant pana cand, sincer, nu a mai fost amuzant absolut deloc. Asa energie negativa imprastiau, de faceau pe toate lumea sa se simta usor iritata si sa uite bucuria motivului pentru care se afla acolo. Ma iertati, dar eu am facut si o comparatie pe moment, cum ca preotii erau la PMS. Cam asa se ratoiau.

Cand credeam ca mi-am format opinia absoluta despre ei, surpriza! Cand era vorba despre copii sau se adresau unui copil, acei zmei se transformau instant in cei mai blanzi mielusei. Impecabili! Atat de frumos zambeau si cu atat de multa caldura le vorbeau! Am ramas muta! Cand una dintre nase se panicase ca nu stia cum sa linisteasca bebelusul care ii cam zbiera in brate, preotul a luat copilul si l-a leganat atat de frumos, incat acesta s-a linistit in doua secunde.

Acu, eu ce concluzie sa trag? Ca noi, adultii, nu mai meritam o vorba buna si o privire in care sa vedem divinitatea? Si-au pierdut oare rabdarea si speranta in ceea ce ne priveste? Nu inteleg ei ca ne-ar aduce mai aproape prin atitudinea lor? Cine stie… Eu le-as cere sa se mai gandeasca. Macar un pic.

Hai ca stiu ca va roade curiozitatea sa aflati de domnul dascal. Domnul, tinerel, cu parul cret, cret si niste ochi albastri cu raze X. Cand a intrat in biserica, a fost un moment de ala de desen animat cand, dupa ce m-a trecut cu privirea, s-a oprit si s-a intors. Apoi si-a vazut de treaba lui pana cand s-a terminat toata procesiunea. Uitasem de el, cand, la iesire,ma astepta la usa bisericii cautandu-mi disperat privirea. Eu l-am vazut cu coada ochiului, dar am ignorat pret de cativa metri, pana cand i-am zis cu ochii: “Da, te vad!” Sa vedeti zambet cat toata fata! Am iesit din biserica si-mi luam la revedere de la colegi, cand domnul dascal a iesit sa se uite dupa mine (cred eu).

Nu, continuare nu am. Am plecat. Eu am mers la biserica pentru un botez. Si atat.

3 Comments on Doi preoti bipolari si un dascal cu privire neortodoxa

    • Laura Belecciu
      May 16, 2016 at 8:20 am (4 years ago)

      Pre Menstrual Sindrom

  1. cricricri
    May 17, 2016 at 5:58 pm (4 years ago)

    Cea mai aiurea e partea asta cu comportamentul in societate. Ba ai voie sa faci chestii ba arunca astia cu pietre in tine. Nush cine sunt astia. Unii. Se gasesc intotdeauna unii. Care nu sunt perfecti nici ei. Doar diferiti. Na voila! Aici e toata jmecheria (da, am scris cu j). Era si o reclama. O mai tineti minte? Aia cu “Suntem cu totii diferiti. Din fericire.” Ziua in care o sa intelegem asta va fi in sfarsit pace pe pamant. Sau nu. Mie imi place ceva, altora altceva si ghici ce? Nu e absolut nici o problema.