Divortati! Copiii va vor multumi!

Buna ziua. Ma numesc Laura Belecciu si parintii mei au divortat cand aveam 10 ani. Atunci mi se parea cel mai rau lucru care se putea intampla. Azi cred ca au luat cea mai buna decizie.

Oricat ai lupta, oricat ti-ai dori, oricate sacrificii ai face sau oricat ai incerca sa carpesti o relatie, ea la un moment dat nu va mai functiona. Se intampla. Uneori ,doi oameni absolut minunati dealtfel, nu pot functiona impreuna. Separat sunt cei mai cei dar, ceva ii face sa fie cu totul si cu totul…gresiti atunci cand sunt impreuna. De multe ori am zis ca nu ma intereseaza fostele relatii ale partenerului meu, tocmai pentru ca eu cred ca omul poate fi foarte diferit, in functie de ce scoate din el partenerul de viata.

Ce vreau sa subliniez si cred ca ati inteles deja, este ca ai mei parinti nu se potrivesc deloc. Totusi, ei s-au indragostit, s-au casatorit, au facut doi copii si au stat ceva ani impreuna. Apoi nimic nu a mai functionat. Nu ne bagam in detalii, caci motivele nu sunt importante. Ceea ce conteaza este ca nu se mai putea impreuna. Au divortat in ’92. Era ceva inca extrem de  nou. Pe vremea lui Ceausescu lumea nu prea divorta. Pentru mine a fost un amalgam de sentimente care mai de care mai ciudate. Nu intelegeam pe deplin ce se intampla.

Tata era idolul meu. Imi petreceam cam tot timpul cu el. Faceam de toate impreuna. Mergeam la el la birou unde ma jucam de-a secretara in fata masinii de scris, mergeam la piscina, la meciuri de handbal si baschet, la pescuit, in parcul de distractii. Eram prieteni la catarama si deodata nu ne mai vedeam asa des. O uram pe mama. Sigur ea e de vina! Apoi il uram pe el. Sigur tata e de vina! Incercam sa caut in ochii si in vorbele lor vina aia aruncata. Nimic! Niciodata ai mei nu au vorbit urat unul despre celalalt, nu am avut parte de tipete, de scandaluri si nici nu m-au folosit ca arma impotriva celuilalt.

Divortati! Copiii va vor multumi!

Parintii mei nu au mai fost sot si sotie, dar nu au incetat niciodata sa fie mama si tata. Da, mi-a fost greu. Da, mi-as fi dorit ca ei sa fi fost potriviti unul pentru celalalt. Dar cel mai mult si mai mult imi doream si imi doresc ca ei sa fie fericiti. Un copil trebuie sa inteleaga asta. Daca ai mei nu invingeau prejudecatile vremii sigur ar fi ajuns sa nu se mai respecte si automat nu ar mai fi fost parintii de care sunt atat de mandra astazi. Nu sunt perfecti, dar altii mai buni nu-mi pot inchipui.

2 Comments on Divortati! Copiii va vor multumi!

  1. cricricri
    May 6, 2016 at 8:31 pm (2 years ago)

    nu generaliza !
    Si parintii mei au divortat . Si-au distrus viata lor si pe cea a copiilor lor!

    Reply
    • Laura Belecciu
      May 8, 2016 at 7:01 pm (2 years ago)

      Intotdeauna exista exceptii. Daca ramaneau impreuna nimic nu poate garanta ca vietile le-ar fi fost mai putin distruse.

      Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Comment *