Amalia cea cu totul si cu totul de aur

Nu exista roman cu televizor care sa nu o cunoasca pe Amalia Enache. Azi, insa, as vrea sa va fac cunostinta cu Amalia pe care o cunosc eu. Un om plin de caldura, de iubire, de altruism, de grija! Un om care pretuieste prietenia, care respecta omul si care intotdeauna va sti ce si cum sa-ti spuna ca sa te scoata dintr-un moment trist. E unul dintre acei oameni din viata mea care mi-au fost intotdeauna exemplu in drumul meu de a deveni un om mai bun.

Amalia cea cu totul si cu totul de aur

Ce inseamna un om cu totul si cu totul de aur?

Un om numai bun de iubit. De neratat 🙂

De unde crezi ca vine rautatea?

Din frustrari, din nefericire, din lipsa de altfel de modele si exemple.

Ce crezi ca s-ar intampla cu pamantul daca nu ar mai exista rautate?

N-am mai intelege binele.

Daca iti puteai organiza un moment in emisiunea “Clipa de fericire” cum ar fi aratat?

As fi facut intai de toate interviuri cu profesoara mea de franceza din liceu, cu producatorul de la Timisoara care a crezut in mine, cu Toni, cu Paula Herlo si cu Ioana, pentru ca au un fel ravasitor de ma vedea, citi, interpreta, iubi.  Mai sunt si altii, dar ei n-ar fi fost convinsi sa se lase filmati. Pe Ana as fi rugat-o sa trimita un mail despre mine, ea asa imi spune cele mai frumose lucruri. Toate astea m-ar fi dus in asa hal de emotie incat dupa, puteati sa-mi dati si un elastic de par, ca tot ar fi insemnat cat Universul pentru mine. Oricum, eu nu imi doresc niciun obiect, pentru ca nu am nevoie de fapt de niciun obiect. E foarte greu cu mine, vezi?! La fel ca si in cazul invitatiilor mei, emotiile mele sunt legate strict de anumiti oameni. Uite, ceva concret cu care ma poti surprinde: mi-ar placea sa invat portugheza si sa cant la acordeon. Pentru cine are de gand sa-mi implineasca visuri 🙂

Pe ce loc trebuie sa se puna un om altruist?

Pe primul loc. E ca in avion, cand iti explica, in caz de depresurizare, sa-ti pui intai tie masca, apoi copilului de langa tine. Ca sa-i poti ajuta pe altii, trebuie sa fii tu in perfecta stare. Fizica, emotionala.

Ai fost implicata si ai sustinut  foarte multe proiecte de CSR. Daca ar fi sa-ti infiintezi propriul ONG cu ce s-ar ocupa acesta?

Mai degraba ma voi atasa mereu unor cauze in care cred, pe langa structuri mari, care chiar fac diferenta, de pilda cele legate de educatia si sanatatea romanilor. Mai sunt atatea de facut in privinta copiilor vulnerabili, incat raman cu tot sufletul alaturi de Hope and Homes for Children  Romania. Desi am pretentii foarte mari de la cei cu care colaborez, inclusiv ONG-uri sa fie bine structurati, deloc improvizati, despre mine nu cred sunt o buna organizatoare si de fapt, nici nu-mi doresc asta. Asa incat departe de mine gandul sa-mi infiintez un ONG. Asa cum nu am de gand sa-mi infiintez o firma, de exemplu. M-ar stresa enorm gandul timpului pierdut cu hartii, birocratie si al libertatii de timp pierdute ca sa creez structuri. Eu sunt ca un actor care crede in talentul lui, dar nu isi face propriul teatru ca sa se manifeste mai bine. Eu sunt o fire fundamental poetica, creativa si mai ales, libera, ma omora sa-mi transform crezurile, pasiunile sau meseria pe care o fac intr-o varianta care sa ma sacaie, asa ca aleg mereu varianta legala cea mai simpla pentru un om ca mine. Ma bucur ca exista contracte in care angajatorul se ocupa de toate acestea,  ca exista meserii liberale si contracte in care nu trebuie sa deduci, sa completezi, sa te umpli de nervi si ma bucur ca exista in tara noastra cateva ONG cu niste structuri atat de clare si puternice, incat sa fiu actor in schimbarile pe care ele le produc.  

Care este cel mai frumos lucru care s-a spus despre tine?

“O iubesc.”

De ce te temi cel mai mult?

Sunt cel mai fara angoase om pe care il cunosc. Asa am fost eu crescuta, fara obiceiul sa ma gandesc la lucrurile de care m-as putea teme, fara sa-mi fac griji imaginandu-mi scenarii. Eu sunt, de fapt, un produs clasic romanesc.  Sunt o fata care mereu a avut ceva nu usor de dus, o lupta, o zbatere, un drum anevoios. Nu-mi amintesc nicio perioada in care sa fi fost o printesa fara greutati sau ocrotita de altii. Am crezut in mine, am muncit, am vazut greul ca pe-o realitate, nu ca pe vreun necaz. Si cu toate luptele, am avut si am o mare si constanta bucurie a vietii. Romaneste, inchei ziua cu lautari-metaforic vorbind- oricat a fost ea de grea, cu iubire, cu prieteni si cu placere pentru viata asta. N-as da sangele meu balcanic pentru nimic in lume, amestecul asta grozav de melancolie cu veselie si mai ales, sangele asta de romanca ce n-are timp de angoase, pentru ca  are atatea si atatea de facut. Poate ca ma tem si eu ca tot omul, inconstient, sa nu pierd vreo iubire, dar poate ca asta ma tine in alerta 🙂

Cum ti se spunea cand erai mica?

Amalia. Mama mea a ales special un nume care sa nu poate fi diminutivat si am crescut asa, considerand ca nu e nevoie de o dulceata suplimentara la numele meu. In afara de Amelie-alint care imi place foarte mult – nici nu suport sa mi se spuna altfel.

Spune-mi un lucru pe care nu mi l-ai spus niciodata.

Am inceput sa te indragesc din clipa in care am stat de vorba in masina, in drumul spre Buftea, spre Dansez pentru tine. Atunci te-am cunoscut, de fapt. M-a surprins cat de usor iti pui sufletul pe tava.

La ce intrebare care nu ti-a fost pusa niciodata ai vrea sa raspunzi?

“Iti place sa fii intrebata despre tine?” Ma flateaza, dar de fapt, ma si intimideaza. Ma intimideaza de fiecare data sa vorbesc despre mine. Dar ma si responsabilizeaza.

Ea e Amalia, prietena mea. 🙂 Ce frumos suna. Iti multumesc mult, pentru tot!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Comment *