Cristina Hurdubaia cea cu totul si cu totul de aur

Organizam ziua de nastere a lui Alex Seban cand am auzit prima data de Cristina Hurdubaia sau Hurdis cum ii spun prietenii. Il sunasem pe Matei de la Coma sa-l intreb daca ar putea sa vina sa-I faca lui Alex o surpriza. Laura Lazar vorbise si cu cei de la Impreuna Rezistam, Cristina vorbise si ea cu Coma. Cata organizare! La ziua lui Alex am cunoscut-o prima data live. O mana de om cu un suflet cat tot orasul asta mare. Apoi, ne-am tot intersectat. Ultima oara ne-am vazut in fata la Colectiv…. Se faceau 3 luni de la tragedie. Daca nu ati auzit inca de si despre ea, luati de cititi. Un om care se gandeste prima data la ceilalti! De fiecare data…

De unde esti si incotro te indrepti?

Is de departe. Din Moldova, mai de la Tanacu. Da, de la acel Tanacu. Si acolo traiesc tot oameni 🙂 Nici eu nu mai stiu incotro ma indrept. Azi as ramane aici, in tara mea frumoasa, mai ales ca am ales sa studiez Etnologia, maine, as pleca departe, intr-o tara mai civilizata unde sa simt ca munca mea e respectata, poimaine, m-as muta la tara 🙂 Uneori, am senzatia ca nu imi gasesc locul, dar e clar ca locul meu e acolo unde sunt. Fie ca e azi, maine sau poimaine.

Pe foaia ta de post scrie journalist si ai spus la un moment dat ca jurnalismul de investigatie e ceea ce ti-a placut cel mai mult. Da-mi exemplul cel mai de suflet in acest sens.

Sa stii ca o a iti raspund ca mai sus – intr-o zi, mi-e dor de anchete, in alta de reportaje. Ca le-am facut pe amandoua. Ancheta din suflet … hmmm, cred ca cea legata de bolnavii de la un spital de psihiatrie de la Poiana Mare. Reportaj de suflet, ca sa pastram balanta  echilibrata – povestea oamenilor cu lepra de la Tichilesti, pe care, acum, dupa mai bine de 8 ani de cand am facut reportajul o pregatesc de un film documentar. E pe lista mea de anul asta.

Tu stii sa faci multe lucruri. Da-mi foaia ta de post completa.

O, ce tema grea 🙂 Pai, concret: stiu sa scriu reportaj si sa fac anchete, sa fac PR proiectelor frumoase, sa fac un festival de film etnografic Culese din Balkani, care o sa aiba a doua editie anul asta, sa organizez tot felul de alte evenimente mai mici sau mai mari (nu la nivel de productie, ci la nivel artistic, de content, de idei, de adunat oameni). Ce mai stiu sa fac? Sa ajut oameni, atunci cand simt ca au nevoie de ajutorul meu. Sa mobilizez oameni. Sa conving oameni.

3-1-full

Noi ne-am intalnit ca voluntari #Colectiv, dar n-am apucat sa vorbim despre inceputuri. Cand/Cum si De ce te-ai implicat?

N-as putea sa zic nici acum concret la atatea multe saptamani de la tragedie. Poate ca sunt din acest domeniu – cultura underground. Poate pentru ca puteam fi si eu acolo, noroc ca am imbatranit si obosit si nu ma mai tin fraiele la a merge la toate concertele underground.  Sau poate pentru ca sunt un om care empatizez (prea) mult cu suferintele oamenilor si asta ma face sa actionez instant din instinct.

Care a fost cel mai greu moment ca si voluntar “Impreuna Rezistam”?

Am 2. Dar cred ca cel mai greu a fost ala cand intr-o dimineata, pe la 7, cand sa ma dau jos din pat, mi-am dat seama ca nu ma pot misca la propriu. Ma simteam ca o fantoma. Cumva ma ridicam din pat ca sa plec spre treaba la Impreuna Rezistam, cumva, fizic, ramaneam intepenita. Timp de vreo 4 ore, in capul meu, vocea mea imi tot repeta ca nu mai pot sa continui, ca e timpul sa spun stop si sa imi vad de viata mea. Dupa cele 4 ore, pur si simplu, m-am ridicat cu o forta pe care eu nu am recunoscut-o si am plecat. Eu cred ca e vina ingerului meu, care m-a tras de maneca si mi-s scos din cap vocea. Vocea mea.

Cu toate ca a fost o valva imensa si un mare val de compasiune si solidaritate, se pare ca lumea uita de #Colectiv. De ce crezi ca se intampla asta?

Eu cred ca nu sunt multi oameni care sa aiba forta asta de a empatiza cu suferinta celor din jur. Atat timp cat nu i-a afectat direct, ei nu pot intelege ce simt cei care sufera. Au fost multi sensibili odata cu valul. Poate daca nu erau protestele din strada in perioada aceea, oamenii nici atunci nu ar fi fost atat de solidari. Pe de alta parte, poate ca e firesc ca oamenii sa uite, mai ales daca nu sunt implicati in povestea asta cu sufletul. Viata merge mai departe. Daca am trai doar din empatiile celor din jur nu am mai avea timp de noi. Nu stiu, doar banuiesc.

Zi aici ceva ce ai vrut intotdeauna sa zici de Colectiv si nu ai apucat.

In momentul in care am aflat de tragedie, m-a busit un plans dureros pe care nu l-am mai simtit niciodata. Eram cu mama la telefon pe care o sunasem ca sa ii spun ca sunt ok, pentru ca ea nu dormise toata noaptea de frica ca as fi patit ceva (si de frica nu a sunat deloc). Abia seara am reusit sa ma opresc din plans. De atunci, am ramas cu o durere surda in gat, durerea aia pe care o ai cand iti vine sa plangi si nu poti. Chiar daca am mai plans pe ici pe colo, eu, incepand cu 31 octombrie, simt ca nu mai pot sa plang in hohote. De asta a ramas durerea muta. Sper sa pot depasi momentul asta intr-o zi, pentru ca ma termina durerea asta. Nu stiu daca am fost coerenta in frazele de mai sus….

maxresdefault

De ce faci atat de multe lucruri pentru altii?

Eu am o explicatie, pe care nu stiu cati oameni o inteleg. Cred in karma. Cred ca fiecare dintre noi are de rezolvat in (fiecare) viata lucruri nerezolvate in vietile anteriare sau neterminate. Cred ca avem de invatat niste lectii, pe care le invatam (sau nu) intr-o anumita viata. Tot ce fac, fac din suflet. Asa simt, asa cred eu ca trebuie sa traiesc, ajutand pe altii. Este cea mai mare bucurie pe care o am de la viata asta – sa ajut oamenii. E adevarat, de multe ori, uit de mine. Si asta e o lectie pe care trebuie sa o invat. In orice viata ar veni ea spre mine. Lectia.

In ce proiecte de voluntariat esti implicata acum?

In putine. In Impreuna Rezistam is implicata cu fetele de la Estuar, niste fete minunate – Amedeea Enache si Mariana Armean, in povestea Colectiv. Aici trebuie sa-l mentionez neaparat si pe Andrei Irode care se ocupa de paza si ordine la comemorarile Colectiv, ce au loc in fiecare luna pe 30. Apoi, am demarat proiectul Copacul cu haine – strang haine pentru oamenii nevoiasi.  Apoi, ajut cat pot trupele tinere din underground pe partea de consultanta si PR. Si ONG-urile care, la fel, imi cer sfaturi pe partea asta sau pe partea de content.

Iti vine o idee, zici hai sa fac. Cum convingi oamenii sa ti se alature ca si voluntari sau sa se implice cu bani sau produse?

Cineva mi-a spus odata, acum cativa ani, ca eu am o putere de convingere magnifica. Pe mine m-a bufnit rasul, fara sa ma gandesc o clipa ca omul vorbeste serios. Acum, implicata fiind in povestea Colectiv si Copacul cu haine, imi dau seama ca avea dreptate. Nu pot sa iti raspund la intrebare. Sincer, cred ca oamenii simt ca sunt un om onest si care face lucruri din suflet si cu sufletul. Ma intorc la karma mea – poate ca oamenii simt – inconstient multi dintre ei – energia mea. Eu nu sunt un om oportunist, nu fac lucruri pentru imaginea mea. Nu ma intereseaza sa apar la tv. Daca ma interesa, puteam sa profit cat eram in presa si se rugau sefii mei sa devin reporter special de live. Nu am vrut. Eu ma simt mai bine in spate si ma hranesc cu fapte bune.

Iti vine cateodata sa-ti strangi jucariile si sa fugi in lume?

O da, am revenit de unde am plecat. Gasesti raspunsul, in mare, la prima intrebare.  O astroloaga mi-a spus odata asa: nu iti mai fa planuri de plecat, pentru ca in astrograma ta apare clar ca tu aici ramai si ca rolul tau in viata asta este sa faci pionierat. Toata viata o sa iti castigi banii din scris. Nu iti cumpara nimic pe numele tau, pentru ca le vei pierde. Se pare ca a avut multa dreptate astroloaga mea. Detaliile, doar in  privat 🙂

Multumesc mult Cristina! Pentru tot ce faci pentru ei, pentru noi…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Comment *