Ma cert cu Zoso

Chiar credeti ca ma cert cu Vali? Nu, dar daca tot m-a bagat in seama, ma voi catara pe numele lui ca sa am azi mai multi cititori. Ha! Ca n-am mai scris iar demult, ca asa e cand ai un blog de asta personal unde scrii numa ce vrei si cand vrei.

Acu ca am stabilit ca vreau sa profit, hai sa trecem la subiectul scriiturii. Profitorii si victimele colaterale. Azi – veganismul la….animale. Animale ce sunt departe de a fi vegane si dubiosii vegani care le ucid.

Noul trend intre oamenii pe care veganismul i-a lasat fara creier este de a-si hrani animalele de companie cu produse vegane. Ca nu mai au creier e de la sine inteles. Caci creierul uman s-a dezvoltat atunci cand oamenii au descoperit focul si au inceput sa friga carnea. Lasati crucile deoparte ca nu sunteti adevarati crestini, ca si mine de altfel, pentru ca va judecati aproapele. Acu, sincer, fiecare face ce vrea cu trupul si creierul lui, insa motivul pentru care sunt atat de rea de gura este faptul ca acesti cretini chinuie animalute lipsite de aparare.

Acesti ….. (inlocuiti punctele cu apelativul care va vine) considera ca animalele, ca si oamenii, nu trebuie sa manance carne. Ca au fost cumva fortati de imprejurari. Dar cum tu, care esti un fel de Dumnezeu pentru ca ai ceva mai mult decat un instinct dupa care te ghidezi, poti sa decizi cu mintea aferenta superioritatii nemancatului de carne sa-ti hranesti prietenul(?) patruped cu hrana vegana facuta de niste baieti destepti. Baieti care profita de faptul ca exista pe lume tot felul de cretini si le iau banii.

Animalul respectiv, care e cel putin omnivor daca nu carnivor, incepe sa se deterioreze. Grav. Tu zici ca oameni-s nebuni si hateri si ca nu stiu ei ca veganismul iz za shit. Animalul se stinge in fata ta in chinuri groaznice si tu ii dai o legatra de patrunjel ca sa-l scape de moarte. In timp ce tipi la hateri ca plantele te fac nemuritor.

Ai crede ca oamenii astia is o mana de ciumpalaci, insa este un trend in continua crestere. Sunt peste tot. Chiar si in feed-ul meu mi s-a aratat o dubioasa de asta de cauta mancare vegana pentru pisica ei. Can a intrat un medic veterinar si i-a explicat ca pisica ei mai intai o sa orbeasca, apoi o sa-i cedeze cate un organ si pana la urma o sa moara, dubioasa raspunde raspicat ca ea vrea sfaturi si linkuri cu mancare vegana, nu pareri despre decizia ei. Si TOTI sunt asa.

Toti o sa-ti spuna ca esti neinformat, ca medicii sunt invechiti, ca tu esti ala care chinuie animalele, ca ei sunt zeitati care detin adevarul absolut, ca tu nu esti decat un ignorant. Si ca daca animelutul lor nu se simte bine nu are nici o legatura cu nutritia lor. Intre timp unii devin milionari. Si mi s-ar rupe. Da mi-e mila. Da, stiu ca-s semi ipocrita. Pentru ca mananc carne si produse animale si ca ar trebui sa-mi pese de toate animalele. Da vezi tu? Prefer sa mai am niste creier. Chiar si pane. In farfurie.

 

Cum s-a asezat Octav peste mine

Unele lucruri vin peste tine si iti dau putere in voce de urli din tot inauntrul tau, altele vin ca un val din ala de te ridica, te coboara, trece peste tine, se aseaza in tine si pe tine. Cel din urma e Octav. Am vrut sa scriu, insa nu am putut sa o fac dupa ce l-am vazut. E emotie. Emotia trebuie sa o lasi sa se aseze. Dupa ce o simti si isi gaseste locul, ii poti da si o voce. (more…)

Adela Popescu m-a lasat cu gura cascata

Ieri am fost la Muzeul Antipa la evenimentul de lansare a campaniei Orbit daruieste zambete. Frumos tare la Antipa, mi-a placut cat am apucat sa vad. O sa-mi fac timp sa ma duc sa-l vad cu totul, pe indelete. Inchei paranteza. La eveniment a venit si Adela Popescu. E unul din endorserii campaniei. A venit spre mine cu bratele deschise si cu un zambet imens. Ne-am salutat, pupat si imbratisat. Nu sunt prietena cu Adela, nu am stat niciodata la taclale, nu ne-am sunat sa ne povestim iubirile. Ne stim din lumea asta. Asa, superficial, cum e si lumea asta.  (more…)

Cu ce imi place sa ma ingrijesc

Mi-am dat seama ca am o caruta de cosmetice. Un intreg arsenal de creme, cremute, masti, uleiuri si prea multe produse de machiaj. De ce prea multe? Pentru ca nu ma machiez chiar asa des. Da imi place la nebunie sa le am. De-a lungul timpului am avut ocazia sa folosesc produse destul de diverse, asa ca a venit timpul sa va spun care ar fi preferatele mele. Sunt si scumpe, sunt si ieftine, sunt si de supermarket, dar si de magazine de specialitate.

Cu ce imi place sa ma ingrijesc (more…)

Placerile mele vinovate

Placeri vinovate…hmmm…ce o fi asta? Adica alea de ne plac maxim, dar nu vorbim despre ele? De nu le recunoastem in public si nici noua uneori? Si alea de nu sunt foarte sanatoase sau glamourous pentru populatie. Oricum ar fi, eu o sa le insir azi pe aici:

Placerile mele vinovate (more…)

Ipocrizia faptelor bune

De fiecare data cand cineva a facut o fapta buna si a vorbit despre asta, a fost altcineva care i-a dat peste cap. Cu vorbele, cu vorbele i-a dat peste cap. Ca cica, vezi Doamne, se lauda. Si ca de ce trebuie sa vorbesti despre ce faci tu? Azi am vazut pe Facebook o postare a cuiva care zicea ceva de genul…daca vrei sa hranesti saracii…hraneste saracii. Daca vrei sa postezi pe social media, inseamna ca vrei sa-ti hranesti egoul. Da hai ca pun poza aici ca e mai usor. Stiti si voi engleza.

Ipocrizia faptelor bune

(more…)

Nimeni nu a observat asta?!

Eu am plecat in Paris in 2000, deci nu fac parte din generatia supermodelelor din anii 90. Slava cerului, caci nu as fi avut nici o sansa. Credeti-ma. Am stat langa Naomi Campbell. Sunt o gluma proasta pe langa ea. Mi se pare o alta gluma proasta faptul ca am fost in acelasi fashion show cu ea la un moment dat. Ati vazut-o in multe poze, prezentari, campanii. Insa nu vreti sa stiti cum e femeia asta in realitate. Te doboara.  (more…)

Tristetea amara din spatele zambetului dulce

Iata-ma in fata laptopului. L-am evitat o perioada. Asa sunt eu. Uneori cred ca nu am nimic de spus si gandul de a umple pagini cu ganduri goale ma face sa las totul deoparte. Acum am fost prea plina. A trebuit sa le las sa se aseze. Pe ele. Gandurile, trairile.  In minte, dar mai ales in suflet. Unde e furtuna…e prea mult haos ca oricine sa inteleaga orice. Mai ales eu. Dupa tumult, dupa galagie, se aseaza ea. Tristetea. Si eu cu ea, traim impreuna, ca doua prietene care se stiu demult dar se vad rar. Iar atunci cand se reintalnesc sapa dupa amintiri dureroase,  isi fac de cap si traiesc intens fiecare moment. Stiu ca o sa-mi iau la revedere de la ea. Si daca vreau ca ea sa plece, trebuie sa o tin acum langa mine.  (more…)

1 2 3 13